“Cu Iisus erau duși alți doi făcători de rele, ca să-i omoare împreună cu El. Și când au ajuns la locul numit al Căpățânii, L-au răstignit acolo pe El și pe făcătorii de rele, unul de-a dreapta și altul de-a stânga. Iar Iisus zicea: “Părinte, iartă-le lor că nu știu ce fac!” Și sta poporul privind, iar căpeteniile își băteau joc de El, zicând: Să se mântuiască și pe El, dacă El este Hristosul, alesul lui Dumnezeu. Și deasupra Lui era scris cu litere grecești, latinești și evreiești: “Acesta este regele iudeilor”. Unul din cei doi făcători de rele răstigniți cu Hristos zicea: Nu ești tu Hristosul? Mântuiește-Te pe Tine însuți și pe noi. Și celălalt tâlhar răstignit, răspunzând, îl certa zicând: Nu te temi tu de Dumnezeu, că ești în aceeași osândă? Noi pe drept suntem răstigniți după faptele noastre; Acesta însă n-a făcut niciun rău. Și zicea lui Iisus: Pomenește-mă, Doamne, când vei veni în împărăția Ta. Și Iisus i-a zis: “Adevărat, adevărat grăiesc ție, astăzi vei fi cu mine în rai!”
Luca - cap 23, vers. 32-34, 35, 38, 39-43
***
“Cine sunt eu? Sună-ți câmpiile...
Cine sunt eu? Mângâie-ți munții...
Cine sunt eu? Contemplă-ți orașele...
Cine sunt eu? Privește-ți uzinele..???
Cine sunt eu? Privește-te pe tine însăți.
Al tău sunt PATRIE,
Dintotdeauna”.
Ridică-te și luminează în cuvânt / sentimentele țării / care te-a născut / și ți-a dat viață, nu pentru tine, / ci să i-o dai ei înapoi înmiit, - și care ți-a dat nume să-l porți, / nu pentru tine, / ci să-l înmulțești / numind-o cu toate numele tale. Ridică-te și luminează în cuvânt / sentimentele țării tale / ca să-ți poată zice fiul tău / și să poți să o numești pe ea / “CASA TA”.
Nichita Stănescu (1933-1983), poet, scriitor, eseist, membru al Academiei Române
***
“Cel mai bun prieten: DUMNEZEU
Cei mai buni însoțitori: PĂRINȚII
Cea mai bună casă: CASA TA
Cea mai mare fericire: CONȘTIINȚA ÎMPĂCATĂ
Ion Alexandru (1941-2000), cel mai mare poet imnic al României
P.S. “Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate celelalte se vor adăuga vouă. Nu vă îngrijiți de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea sa.” (Matei 6, 33-34).
Am aflat cu stupoare că și la noi, în “Urbea Florilor”, ar exista în “Sfatul bătrânilor” patru... oameni liberi, constituiți într-o “gintă... a oamenilor liberi”. Dacă Dacii Liberi se ocupau de eliberarea pământului străbun de hoți, aceștia vând cu nesimțire și trădare “Iuda”-ică, tot ce-i românesc: vor bilingvism peste tot, vor, mai nou, și în actele de identitate asemenea mârșăvie, au semnat cedarea școlilor acelora care pe față ne sunt dușmani, acelora care, mai nou, l-au sechestrat și pe părintele “Arsenie Boca-Sfântul Ardealului” prin tot felul de tertipuri hungaroide. Unul din cei patru “d...i liberi”, un “sas”-îit ai cărui strămoși au mâncat și mai mănâncă pâine românească și ne-au ucis sute de mii de ostași români, ne amenință cu Bruxelles-ul; măi, domnule... ingrat: du-te în pusta germanică, dacă nu-ți convine; ați uitat ororile făcute lumii? Dar tu, patriotule din Cucerdea, pe ce lume trăiești? Dacă te uiți bine peste Mureș ai să auzi geamătul de durere al celor 11.000 de români uciși de aceia pe care ți i-ai făcut prieteni, în pofida neamului și pământului românesc.
Hristos a fost trădat de unul dintre ucenicii săi, de unul din pământul comun și acesta, cu numele Iuda, s-a spânzurat. La Sărmașu, Ip, Trăznea au fost masacrați peste 1.300 de români nevinovați prin chinuri de neimaginat de nemeșii și grofii orgoliului diavolesc. După aflarea adevărului, nouă dintre ei s-au spânzurat; CONȘTIINȚA trădării i-a pedepsit. Aveți grijă că Dumnezeu, Conștiința și Patria NU sunt jucăriile voastre. În ginta unde sunteți, purtați o pălărie prea mare. Închei cu aducerea aminte “edilului” din orașul Florilor, că în nenumărate rânduri i-am semnalat chiar dacă sub forma pamfletului, să nu mai încălzească la pieptul românesc “șerpi”, fiindcă va sfârși până la urmă mușcat. Am dreptate, domnule PRIMUS DOTTORE? Și totuși încă nu-i totul pierdut: Treziți-vă, treziți-vă, treziți-vă! V-ați pus unii din domniile voastre pe scaunul din fruntea mesei și s-ar putea să vină stăpânul casei și să vă scoale... ; Plouă, domnilor, cu umilințe asupra cerului românesc!; Aveți, totuși, grijă că istoria, conștiința și Dumnezeu ne spun că s-ar putea întâmpla să plouă cu fulgere și trăznete și n-o să mai aveți unde a vă ascunde, cum spune Sfânta Scriptură. Iertați disconfortul, fiindcă sunt preot și sunt în postul bucuriei Nașterii lui Hristos, dar... ajunge... “capul plecat sabia nu-l taie, dar... nici soarele nu-l vede”.
“1001 CUGETĂRI” vol. XII
