CE S-A ALES DIN REZERVA DE STAT LA PRODUSE AGROALIMENTARE?

Distribuie pe:

Panica provocată de molima ce bântuie prin toate țările lumii, ordonanțele militare privind instituirea stării de urgență, carantina și măsurile impuse de autorități pentru protecția cetățenilor, mai ales spaima că va urma o criză economică cu foamete, i-au făcut și pe români să-și procure rezerve de alimente. Ministrul liberal al agriculturii încearcă să ne asigure că vom avea alimente suficiente, omițând să ne spună cât suntem dependenți de importuri.

Mă așteptam din partea domnului conferențiar doctor Adrian Oros să ne spună că avem în „Rezerva de stat" stocuri de produse agroalimentare pentru doi-trei ani de calamități naturale sau, Doamne ferește, de conflicte militare. De reținut că până la „revoluția" furată, România avea o rezervă de stat la alimente, medicamente, combustibil, armament etc., în depozite speciale, cu stocuri intangibile. Cunosc foarte bine situația din rezerva de stat la alimente, din județul Mureș, fiindcă, prin natura profesiei, câțiva ani am răspuns de acest domeniu. În perioada socialismului, statisticile arată la fel și în prezent, județul Mureș era cotat printre primele 5 județe din țară la capitolul producției realizate în sectorul vegetal și în zootehnie. Să nu uităm că la un moment dat, Mureșul aproviziona cu lapte de vacă Capitala. În fiecare dimineață plecau spre București mii de litri de lapte, iar în fosta Întreprindere județeană de colectarea, păstrarea și valorificarea produselor agricole exista un birou cu atribuții în gestionarea rezervei de stat la cereale, carne,

lapte, legume deshidratate. Existau două depozite speciale sub pază, pentru depozitarea grâului, la Dumbrăvioara și Sărățeni. Angajatul rezervei de stat avea o dublă subordonare și raporta periodic cantitatea și calitatea stocurilor din rezerva de stat. Aceste stocuri erau de neatins, se împrospătau cu aprobarea primului secretar PCR. Pentru grâu, periodic, în funcție de situația din țară, se mai constituiau stocuri în rezervă în Silozul de cereale din Târgu-Mureș, cu o capacitate de 90.000 tone, rezerva pe un an pentru pâinea populației din județ sau la bazele de recepție cu linie de garaj din Ungheni, Iernut, Luduș, Sărmășel Gară, Târnăveni, Bălăușeri, Sângeorgiu de Pădure. Îmi aduc aminte că, după accidentul nuclear de la Cernobâl am trimis la București, la Moara Spicul, probe dintr-un lot de grâu vechi de câțiva ani buni. Rezultatele analizelor au fost excelente și o perioadă s-a livrat grâu pentru Moara Spicul care deservea Gospodăria de Partid. O doamnă economist Borda, din partea Comitetului Județean PCR, urmărea și deconta livrările.

Aveam mii de tone cu carne de porc, bovine, ovine, la Depozitul Frigo din Târgu-Mureș, unde ing. Georgescu - specialist în industria alimentară - gestiona cu profesionalism situația, iar la Reghin aveam depozit frigo pentru carne de pasăre. Periodic, se împrospătau stocurile, cu obligația să fie înlocuite în termen de 24 de ore.

La Fabrica de lapte din Reghin și Luduș constituiam, pentru rezerva de stat, lapte praf, destinat unui depozit din Ciocănești, undeva în Moldova, iar la Sângeorgiu de Pădure exista un depozit cu legume deshidratate în rezerva de stat.

Tot prin Rezerva de stat se derula și exportul de fasole boabe - marfă căutată în Franța și plătită bine. Loturile se pregăteau prin alegere la masă în Penitenciarul din Târgu-Mureș. Existau situații când interveneau contracte masive la grâu și porumb, fiind obligați să scoatem din rezerva de stat, din bazele de recepție, loturi cu indici calitativi de pe Piața Comună, înlocuite ulterior cu loturi de la consum printr-o condiționare costisitoare. Îmi aduc aminte de un episod petrecut la Baza Luduș, care era să mă coste libertatea. În 16 decembrie 1989 încărcam un vagon cu grâu din rezervă pentru vasul Calipso, aflat în Portul Constanța, contract cu Siria. La un moment dat intră în curte tovarășul Igreț, m-am ascuns și l-am lăsat pe Hagău, șeful bazei, să-i raporteze. După ce l-a ascultat încruntat, primul secretar i-a spus: „Lăsați, mă, exportul, cel puțin apă și pâine să le dăm românilor", și a plecat fără să oprească încărcarea vagonului.

Am ieșit de după ușă și am decis să oprim încărcatul cu grâu din rezervă, continuând cu grâul la indici de calitate din standardul românesc. Actele de livrare aveau trecută ștampila mea triunghiulară MS 1, iar după două zile, când a ajuns vagonul în port, am fost chemat la securitate, la un colonel Moldovan. Câteva ore m-a anchetat, am scris declarații peste declarații, i-am explicat că din greșeală am confundat standardul de calitate, fără să-i amintesc de întâmplarea cu tovarășul Igreț. La un moment dat mi-a dat voie să plec fără să mă aresteze, iar în noaptea aceea am fugit la Mănăstirea Cozia, unde am stat până în ianuarie 1990. Cred că mai este în viață colonelul Moldovan, și își aduce aminte cum i-a cerut Bucureștiul să mă condamne pentru sabotajul economiei naționale. Oricum, omul și-a făcut datoria de slujitor al statului.

La doi ani după revoluția „furată", politruci din FSN au lichidat rezerva de stat din județul Mureș, iar spațiile au fost distruse, vândute, transformate în SRL-uri. Silozul din spatele gării, Moara MOPAN au ajuns în proprietatea străinilor, iar în bazele recepției bate un vânt de sărăcie și foamete. Ce s-a ales de rezerva de stat la produse agroalimentare? Cred că nimeni nu poate da un răspuns corect, cum de altfel s-au petrecut lucrurile cu economia României. Nădăjduim că bunul Dumnezeu ne va feri de o altă încercare, de data asta printr-o criză de alimente, fiindcă ne-a ajuns avertismentul cu coronavirus.

 

Lasă un comentariu