Spune Anton Pann într-o poveste că Nastratin Hogea a hotărât să-şi facă şi el în curte un cuptor, ca tot omul. Lucrează el toată ziua, iar până a doua zi îl găteşte. Trece un vecin şi-i spune:
- Nastratine, dacă aş fi fost eu în locul tău, aş fi pus gura cuptorului spre Răsărit, nu de alta dar aşa şade mai bine.
Strică Nastratin cuptorul şi-l zideşte din nou, dar de data aceasta cu gura spre Răsărit. Trece un alt vecin şi-i spune:
- Nastratine, eu dacă-aş fi fost tu, aş fi făcut cuptorul cu gura spre Apus, nu de alta dar aşa se face prin zona noastră.
Strică din nou cuptorul Nastratin al nostru şi-l face întocmai cu gura spre Apus. Doar că, bineînţeles, vine un alt trecător pe acolo şi vede cuptorul, şi îi zice:
- Zâua bună, dar cuptoarele din câte ştiu eu se fac cu gura spre miazăzi.
Strică Nastratin Hogea cuptorul şi de data aceasta îi pune roţi sub el. De fiecare dată când cineva trecea pe la poartă şi-şi dădea cu părerea, pentru a-i face pe plac, rotea cuptorul întocmai după părerea fiecăruia, că deh, de-acuma avea roţi. Şi, uite aşa, Nastratin Hogea a reuşit să împace pe fiecare.
