S-a născut în Capadocia, într-o familie creștină, în timpul domniei împăratului Dioclețian (secolul al IV-lea). Persecutat pentru credința sa în Hristos, de care nu s-a lepădat, a plătit cu prețul vieții: pus să aleagă între credință și viață, Sfântul Gheorghe se înfățișează de bunăvoie înaintea lui Dioclețian și își mărturisește credința în Hristos, fiind condamnat la moarte prin decapitare, în anul 303, la 23 aprilie.
După ce a fost supus la numeroase chinuri (loviri cu sulița, tras pe roată, îngropat în var, lespezi de piatră puse pe piept etc.), văzându-i curajul cu care le îndură, mulți dintre cei care se lepădaseră de Hristos se reîntorc la credință.
Și după moarte, sfântul s-a arătat făcător de minuni, fiind grabnic ajutător celor ce îl cheamă în rugăciuni.
Iconografia păstrează imaginea Sfântului Gheorghe călare pe un cal, străpungând cu sulița un balaur. Această imagine a rămas în amintirea oamenilor ca model de curaj în lupta cu diavolul. Mai este reprezentat intr-o mantie roșie, culoare tradițională pentru un martir, dar și ca războinic pedestru sau ca tribun militar în veșminte patriciene, cu o diademă pe cap, cu o platoșă sub mantie, ținând o cruce în mâna dreaptă și o sabie in mâna stângă.
Imaginea Sfântului Gheorghe doborând balaurul este prezentă și pe Steagul Moldovei, aflat la Mănăstirea Zografu de pe Muntele Athos. Pecetea Mitropoliei Moldovei și Bucovinei poartă chipul Sfântului Gheorghe, preluat după steagul de luptă al Sfântului Ștefan cel Mare.
În 1222, regele Angliei, Richard Inimă de Leu, l-a ales pe Sfântul Gheorghe ca patron spiritual al Casei Regale și al întregii țări. Regele Edward al III-lea a inființat “Ordinul St. George”, iar Crucea Sfântului Gheorghe a devenit, mai târziu, steagul Angliei, “Union Jack”.
Marele Mucenic Gheorghe este considerat și ocrotitorul Georgiei, Armeniei, Maltei, Lituaniei, Serbiei. Sfântul Gheorghe este și patronul Forțelor Terestre ale Armatei Române, luat ca ocrotitor în anul 1920, pentru a-i întări pe militari în lupta lor pentru apărarea țării. După o perioadă de întrerupere a acestei cinstiri, începând cu anul 1990, Sfântul Gheorghe este onorat în mod deosebit, în toate unitățile militare.
Ziua de 23 aprilie, în calendarul ortodox, este marcată ca ziua Sfântului Gheorghe, o sărbătoare foarte importantă pentru creștin-ortodocși. Ca în mai toate sărbătorile creștine, și în această zi, sunt păstrate, mai ales la sate, o serie de tradiții, superstiții și obiceiuri.
Ziua marchează și începutul anului pastoral: de acum și până la Sfântul Dumitru durează “vara” păstorilor, Sfântul Gheorghe fiind considerat protectorul ciobanilor, acordându-i-se, astfel, o atenție sporită, prin ritualuri speciale. Un astfel de ritual cere ca, în seara de ajun a Sfântului Gheorghe, ușile și ferestrele de la grajduri să fie unse cu usturoi, iar vitele să fie afumate cu tămâie. În fața ușilor se pune, peste noapte, o greblă cu dinții în sus, pentru a alunga strigoii și duhurile rele.
De Sfântul Gheorghe se fac multe vrăji de dragoste, iar pentru morți se dau de pomană oale cu lapte, colac, lumânare și caș. Sunt locuri unde, până la această dată, oamenii nu s-au atins de laptele de oaie. Principiul este să guste întâi morții. Se spune chiar așa: “poamă nouă în gură veche”. Ca să fie sprinteni, oamenii se urzică. (Sursa: Ghidul sărbătorilor românești, de Irina Nicolau)
Ca semn de sărbătoare, în ziua Sfântului Gheorghe, creștinii pun la porțile caselor crenguțe de fag, brazde cu iarbă verde sau smocuri de iarbă în stâlpii de susținere ai porților. Se spune, din bătrâni, că Sfântul Gheorghe, când vine, își leagă calul de un stâlp al porții pentru ca acesta să pască iarbă.
Animalele, pentru a fi ferite de farmece, vrăjitorii și boli, sunt protejate cu crenguțe de leuștean, puse la intrarea în grajduri.
Obiceiul de a pune crenguțe de fag și iarbă verde la porți are o dublă semnificație: pe de o parte, simbolizează venirea primăverii, verdele reprezentând renașterea naturii și trezirea la viață a vegetației, pe de altă parte, crenguțelor cu muguri le sunt asociate puteri nebănuite de ocrotire a pășunilor și fânețelor împotriva duhurilor rele.
Chiar și cei ai casei, pentru a fi protejați de junghiuri rele și boli necruțătoare, trec prin fumul și flăcările unui foc aprins, iar vitele și casele se afumă, la rândul lor, cu tămâie.
Totodată, în noaptea de Sfântul Gheorghe, fetele nemăritate pot vedea chipul ursitului oglindit într-un vas cu apă de izvor din care nu s-a băut.
O superstiție legată de Sfântul Gheorghe spune că în această zi nu e bine să dormi, pentru că vei lua somnul mieilor și vei fi adormit tot anul.
Tot în ziua Sfântului Gheorghe, o altă superstiție spune că dacă te duci pe malul apei, stai culcat pe burtă și se întâmplă să vezi un pește, ai noroc tot anul.
Se crede că, dacă în dimineața zilei de Sfântul Gheorghe alergi înainte de a răsări soarele, vei fi sprinten și sănătos tot anul.
De Sfântul Gheorghe se dau de pomană lapte, brânză și caș.
Evlavia creștinilor pentru Sfântul Mucenic Gheorghe se vede și astăzi în numărul mare de biserici și mănăstiri care îi sunt închinate, precum și prin numărul însemnat de oameni care îi poartă numele.
De Sfântul Gheorghe, aproape un milion de români își serbează onomastica (surse documentare - azm.gov.ro, crestinortodox.ro) (I.S.)
Ileana Sandu
