Anul 2020 a fost declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române “Anul comemorativ al filantropilor ortodocși români” în întreaga Patriarhie.
Un alt filantrop român de marcă a fost și cel pe care îl evocăm astăzi, NICOLAE JIGA.
Nicolae Jiga s-a născut în Sânicolaul Român, județul Bihor, în anul 1790, desăvârșindu-și pregătirea profesională mai întâi la școala primară din Sânicolau, apoi la Oradea, intrând mai apoi ca și ucenic într-o prăvălie. Devine mai apoi calfă și în cele din urmă își deschide el însuși o prăvălie. Se căsătorește în 1817 cu o macedoneană, care avea și ea o prăvălie, astfel Nicolae își dezvoltă o afacere proprie.
Se remarcă de la început în lupta pentru emanciparea românilor bihoreni, într-o perioadă nu tocmai ușoară pentru comunitatea românească. Între 1839-1870 deține funcția de inspector școlar în Bihor. Din această postură începe activitatea lui filantropică. Astfel, mulți copii români sunt ajutați să își continue studiile, la început asigurându-le cele necesare traiului decent: hrană, îmbrăcăminte. Mai apoi activitatea lui filantropică se îndreaptă spre instituțiile care pot contribui la bunăstarea românilor: biserici, școli, instituțiile culturale românești.
Între faptele sale mărețe se numără înființarea Fundației “Sfântul Nicolae” în 1860, la Oradea Mare, care avea rolul ajutorării elevilor și studenților români proveniți din familii nevoiașe, cu venituri modeste, din satele județului, copii care studiau la școlile din Oradea. Fundația asigura un internat gratuit pentru 20 de tineri la început, iar mai târziu numărul acestora a crescut la 40, asigurându-se pe lângă cazare gratuită și hrană, îmbrăcăminte și rechizite gratuite. Un alt lucru important pe care tinerii îl găseau aici era și o bibliotecă. Acest internat a funcționat până la desființare, în 1948.
O astfel de instituție filantropică, Nicolae Jiga înființează și la Beiuș. Pe lângă acestea, Nicolae Jiga a fost direct interesat de viitoarea pregătire a profesorilor și a preoților, de comunitățile din jurul Oradiei, astfel el cumpără un teren în localitatea Tinca pentru construcția unei școli etc.
Și pe plan bisericesc, activitatea lui a fost foarte rodnică, fiind nelipsit de la toate activitățile privitoare la comunitatea românească, s-a luptat enorm ca biserica ortodoxă să iasă de sub tutela Carlovițului, luptând pentru acest deziderat alături de delegația lui Emanuil Gojdu. Construiește pe banii săi turnul bisericii din localitatea natală, cumpără un teren pentru ridicarea unei biserici ortodoxe în localitatea Tinca, sprijină renovarea bisericii din Sârboi etc.
După 1848 renunță la politică, dedicându-se exclusiv activităților școlare, bisericești, filantropice, ajutând peste 20 de studenți cu bani pentru școlarizare, reparând biserici, donând terenuri și imobile bisericilor, susținând tipărirea de cărți etc.
Cea mai importantă realizare a lui a fost Fundația “Zsigiană”, care avea scopul de a acorda burse studenților români. În 1869 mai înființează o fundație pentru ajutorarea elevilor români de la liceul din Beiuș.
În 1865, împăratul austriac Francisc Iosif I îi acordă ordinul “Crucea de Aur”, pentru merite deosebite, ca mare comerciant și filantrop român.
Nicolae Jiga este cel ce a pus bazele învățământului românesc în vestul țării pentru comunitățile de români, fiind un precursor al filantropiei la nivel instituțional. Activitatea sa filantropică va fi continuată de marele Emanuil Gojdu.
Pentru toate acestea, noi, ce de azi, suntem datori să nu uităm această muncă titanică dusă spre binele poporului român și a Bisericii strămoșești.
Veșnică pomenire vrednicului rob al lui Dumnezeu, un slujitor devotat al poporului român, NICOLAE JIGA.
