S-au stins, duminică-noaptea, pe stadionul Maracana, luminile festivităţilor de închidere a Jocurilor Olimpice de Vară de la Rio de Janeiro, ediţia a 31-a, 2016, la care au participat 11.000 de sportivi din 205 ţări, la 306 probe din 28 de sporturi. Olimpiadă de la care, parcă era de prevăzut, românii s-au întors cu puţine medalii, ocupând, în clasamentul final pe naţiuni, abia locul 47, după ţări precum Armenia, Indonezia, Slovenia, Azerbaidjan, Georgia, Thailanda, chiar R.D. Coreeană, care, doar mai ieri, nu contau în cucerirea medaliilor în faţa României la trecutele olimpiade, campionate mondiale sau europene. Un duş rece, care, într-o adevărată normalitate, ar trebui să-i trezească, pe terenul realităţii, pe cei vinovaţi de acest dezastru.
Din păcate, România s-a trezit, la Rio, într-un penibil derapaj, în privinţa medaliilor, întorcându-ne înapoi spre Helsinki anului 1952, cu o medalie de aur, una de argint şi trei de bronz, în 2016! Un derapaj până spre locul 47, având în vedere o Românie care, cu ani în urmă, se situa chiar pe locurile 15-17-20, anul acesta, la Rio, având o prestaţie sub aşteptări. Cea mai slabă prestaţie, cum aminteam, din anul 1952, de la Helsinki încoace, încheiată cu „cea mai mică recoltă de medalii".
Pentru o necesară comparaţie din care pot fi trase şi concluziile necesare, pentru cei dispuşi s-o mai facă, vom recurge la un clasament pe ani: la Helsinki (Finlanda), în 1952, România câştiga o medalie de aur, una de argint, două de bronz. Deci, patru medalii ale unor începuturi promiţătoare, care se vor înfăptui mai târziu. La Melbourne (Australia, 1956) - 13 (3+5+5), Roma (Italia, 1960) - 10 (3+1+6); Tokyo (Japonia, 1964) - 12 (2+4+6); Mexico City (Mexic, 1968) - 15 (4+6+5); München (RFG, 1972) - 16 (3+6+7), Montreal (Canada, 1976) - 27 (4+9+14); Moscova (URSS, 1980) - 25 (6+6+13); Los Angeles (SUA, 1984) - 53 (20+16+17); Seul (Coreea de Sud, 1988) - 24 (7+11+6); Barcelona (Spania, 1992) - 18 (4+6+8); Atlanta (SUA, 1996) - 20 (4+7+9); Sydney (Australia, 2000) - 26 (11+6+9), Atena (Grecia, 2004) - 19 (8+5+6), Beijing (China, 2008) - 8 (4+1+3); Londra (Anglia, 2012) - 9 (2+5+2); Rio de Janeiro (Brazilia, 2016) - 5 (1+1+3)!
După cum vedeţi, participarea României la Jocurile Olimpice de Vară, imediat după cel de-Al Doilea Război Mondial (sportivii români nemaiparticipând, înainte de a doua conflagraţie mondială decât la Olimpiada de la Paris, 1924, câştigând un bronz, şi la cea de la Berlin, 1936, cucerind tot o medalie de bronz), era una de excepţie, obţinând, mai ales la Melbourne, Tokyo, Mexico City, München, Atlanta, Montreal, Moscova, Los Angeles (53 de medalii, din care 20 de aur!), Seul, Sydney, între 13-53 de medalii!
Ciudat lucru! După Jocurile Olimpice de la Atena (2004), unde, totuşi, obţineam 8 medalii de aur, 5 de argint şi 6 de bronz, încet-încet România a început să coboare, să piardă medalii în sporturi cum e gimnastica, atletismul, canotajul, în care olimpicii noştri erau, de obicei, în fruntea premianţilor pe podium. S-a dovedit, regretabil, acest lucru, şi la Beijing, şi la Londra, iar acum la Rio de Janeiro!
La Rio, pe primul loc s-au situat SUA, cu 121 de medalii (46+37+38), urmate pe podium de Marea Britanie - 67 (27+23+17); China (o altă mare putere, iată, şi în sport), cu 70 de medalii - (26+18+26); Rusia (56), Germania (42), Franţa (42), Japonia (41), Australia (29), Italia (28), Coreea de Sud (21), iar noi, românii, pe locul 47, în ierarhia pe naţiuni, cu cinci medalii (aur - fetele de la sabie, una de argint, la tenis, şi trei de bronz la haltere, fetele de la canotaj 8+1 şi la lupte). Olimpicii români au plecat la Rio cu gândul la opt medalii (cam puţin!), la gimnastică, judo, caiac-canoe, tenis, lupte, haltere şi atletism, dar s-au întors doar cu cinci.
Da, se spune că important este să participi. E adevărat! Dar să nu câştigi? Să te afli numai în treabă? Să nu iei medalii? Avea dreptate baronul Pierre de Coubertin, se exprima frumos, folosea un mesaj sportiv! Însă o întrecere sportivă trebuie să aibă şi un câştigător. Un învingător! Acesta-i rostul sportului. Nicidecum înfrângerea! La Helsinki, România a participat, în istoria sportului olimpic, cu 128 de sportivi, unde Ion Sârbu obţinea aur, la tir, Vasile Tiţă dobândea un argint, la box, categoria 75 de kilograme, Gheorghe Lichiardopol (la pistol viteză) şi Gheorghe Fiat (box, categoria 60 de kilograme) luau bronzul. Participanţii făceau cinste sportului olimpic românesc, României ca ţară nu demult ieşită din război. Iar acum, la Rio n-am mai confirmat aproape deloc!
Ne-am prezentat, la Rio, în 2016, fără echipă completă la gimnastică, disciplina olimpică la care Nadia Comăneci obţinea nota 10 şi atâtea medalii de aur, ca şi colegele ei de echipă. Prea mulţi sportivi n-au putut participa la Jocurile Olimpice de Vară, de la Rio de Janeiro, fiind suspendaţi, găsiţi dopaţi! Unii au abandonat cursa, întorcând spatele întrecerii.
Dezorganizare şi deziluzie totală! Odinioară, tricolorii dobândeau succese răsunătoare, iar în anul 2016 delegaţia celor 96 de sportivi români s-a întors acasă aproape cu mâna goală! O analiză, la sânge, este necesară, pentru a vedea care-i hiba care a dus la aceste insuccese! La atletism - zero! La handbal feminin, după o înfrângere ruşinoasă cu Angola, acel meci de infarct, 27-28, cu Norvegia s-a dovedit inutil! Am ocupat abia locul 9! Echipa masculină de handbal, care, pe vremuri, în luptă cu est-germanii, obţinea titluri de campioni mondiali şi europeni, nici n-a participat la olimpiadă. La box ne-am prezentat cu un singur sportiv, la ciclism (1), la gimnastică, Ponor, purtătoarea de Tricolor la deschiderea festivităţilor, a fost clasată, în final, abia pe locul 7 la disciplina ei preferată (bârna), Drăgulescu s-a situat pe locul patru, la sărituri, la haltere, din cei trei sportivi, a confirmat, printr-un bronz, doar Gabriel Săncrăian, la înot am deplasat cinci sportivi, rezultat zero, la lupte - tot zero. Au confirmat doar fetele (Ana-Maria Popescu, Simona Gherman, Simona Pop, Loredana Dinu), câştigătoare a medaliei de aur, la scrimă, la tenis de câmp Florin Mergea şi Horia Tecău, medaliaţi cu argint, cu bronz, Gabriel Sâncrian, la haltere, fetele de la canotaj 8+1 (Laura Oprea, Mihaela Petrilă, Ioana Strungaru, Mădălina Bereş, Adela Bogus, Andreea Boghian, Roxana Cogianu, Daniela Druncea, Iuliana Popa), la lupte cecenul naturalizat, Albert Saritov, cu bronzul dobândit în urma unei lupte vitejeşti (10-0), dând o lecţie unor slăbănogi colegi. Cecenul cu inimă de român, înfăşurat în Tricolor! O lecţie din care unii ar trebui să înveţe. Iar lecţii de urmat au fost destule! Am văzut cum au luptat rusoaicele la handbal, chinezoaicele (laureate cu aur) şi sârboaicele (cu argint), la volei. Lecţii din care, într-adevăr, cine are minte de priceput şi ochi de văzut are ce învăţa.
Cam de pe unde ni se trag aceste insuccese din ultima vreme? Cam de prin 1990 încoace! Nu puţine baze sportive importante, în perioada postdecembristă, au fost distruse, ajungând azi ruine! Ştrandul Tineretului din Bucureşti, exemple de prin Braşov şi Timişoara, concludente, confirmă acest trist adevăr. Nu puţine sunt cazurile, în Bucureşti şi prin ţară, în care, în locul unor spaţii sportive, atât de necesare, au apărut doar crâşme! Iar toţi mai-marii privesc şi nu fac nimic! Urmarea? Nu mai avem, în ultimii ani, sportivi şi sport de performanţă. Nu mai există preocupări pentru copiii dotaţi, viitori campioni. Investiţiile în sportul de performanţă? Zero! Ce strategie a avut România, la Rio de Janeiro? Niciuna! Ce au făcut cei în mână cu puterea şi banii, răspunzători de destinele sportului românesc? Nimic! Şi nu putem să nu privim, peste gard, la vecina Ungarie. Oare exemplul ei să nu ne spună nimic? Oare cele bune n-ar trebui reluate şi învăţate, indiferent de pe unde vin ele?
Sportul românesc, la ora actuală, e măcinat de lupte interne, de orgolii, de frământări intestine, care i-au făcut atâta rău pe la noi şi ieşirii lui în lume. Oare ce au de spus, în faţa acestor atât de slabe rezultate, Elisabeta Lipă, ministrul Sportului, la vremea ei o mare sportivă, medaliată olimpică, mondială şi europeană, şi Alin Petrache, preşedintele Comitetului Olimpic şi Sportiv Român? Nu se simt ei apăsaţi de o mare vină? Dar politicienii, marii mahări ai clipei? Sunt ei ruşinaţi? Simt ei, cumva, povara acestui eşec? Nu! Hatijacul lor să le fie plin, conturile în bănci cât mai grase, ei să trăiască în vile luxoase! Ţara? Pentru ei nu înseamnă nimic. Un zero! Să nu ne mai întrebăm, mânaţi de o logică simplă: cine este, azi, în fruntea sportului românesc? Uneori, în posturi de mare răspundere, nişte nulităţi! Profesioniştii, pricepuţii sunt daţi la o parte şi îmburcaţi, în locul lor, toate hahalerele, toate ciurucurile. Acesta-i adevărul. Cine sunt, în cazul unor sporturi, antrenorii? Oare sunt ei cei mai pricepuţi, cei mai potriviţi, cei mai calificaţi, mai în drept să ocupe acel loc? Şi, mai ales, oare mai există acei sportivi care, într-adevăr, să trăiască, în focul întrecerilor, să simtă că luptă pentru ţară, România pe care o reprezintă?! Nu rareori ies la iveală şi disputele între anumiţi sportivi. Disputa între Cătălina Ponor şi colege, chiar îndărătnicia Simonei Halep, care, zice ea, de frica ţânţarului Zeka, refuza să participe la Jocurile Olimpice de la Rio, cu şanse la o medalie! Dar dacă, să zicem, cei de sus hotărau ca ea să poarte, nu Cătălina Ponor, Tricolorul la festivităţile de deschidere, ar fi participat, oare, la Olimpiada de la Rio? O simplă întrebare. Din păcate, lipsa de motivaţie, pregătirea psihologică şi mentală slabă, lipsa voinţei de a învinge, a dârzeniei necesare confirmă că, la ora actuală, sportul românesc este tot aşa cum este şi România postdecembristă! Bine măcar că, iată, compensatoriu, elevii români aduc aur, argint şi bronz de la Olimpiadele Internaţionale la care iau parte.
P.S. Guvernul României a hotărât să acorde 70.000 de euro fetelor de la sabie, câştigătoarele medaliei de aur, 56.000 de euro - tenismenilor medaliaţi cu argint, 42.000 de euro - câştigătorilor bronzului. La atât de puţini medaliaţi, credem că se putea mai mult!
Iar Alin Petrache, preşedintele Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, asumându-şi „neîndeplinirea obiectivului" la Rio, şi-a anunţat demisia!
