• Se zvonește că Liliana Mincă, fosta șefă a Loteriei Române, va ocupa funcția de ministru secretar de stat în Ministerul Educației Naționale. În condițiile acestea cred că sunt șanse 6 din 49 să vină vești bune dinspre acest minister.
• „Ce dacă vine primăvara, dacă-i atâta iarnă-n noi"
(Adrian Păunescu)
• Tot felul de inși imberbi literar, abia ieșiți din ou, cu pretenții că ei au inventat coada la prună, dau lecții de poezie, spunând cine e poet și cine nu. Pentru aceștia marii clasici, dar și poeții buni din ziua de astăzi care nu le țin isonul, sunt vetuști, eventual buni de pus în formol și așezați pe rafturile indulgenței.
Ei spun ce e bine și ce e rău, cine e depășit și cine nu, cine a fost comunist și cine liberal, cine a avut câine și cine pisică. Se instaurează cu de la sine putere arbitri ai „cuvintelor potrivite", convinși fiind că de la ei se dă ora exactă a poeziei române. Dacă te uiți însă în „spatele" lor și îi cauți la „operă", constați că este îngrijorător de „subțirică" și că au publicat eventual câteva cărticele, unde de multe ori au mimat angoase celeste și au ridicat (unii) pornografia la rang de „art nouveau" în poezie, în înțelesuri abracadabrești, spunându-și, ca titlu de glorie, avangardă sau (cei mai tineri) noua generație. Se dau genii neînțelese care, zic ei, își devansează timpul, pretinzând că de la ei începe cu adevărat literatura română. Pentru ei Eminescu, Goga, Păunescu etc. sunt un fel de Cichindeal, Mumulean, Prale, și aceasta pentru că au fost critici care, pe merite discutabile, au făcut imprudența de a-i lăuda excesiv pe vreo copertă de carte sau în vreo antologie. În numele acestor rânduri de conjunctură persiflează, înjură, rănesc tot și pe toți cei care nu sunt de acord cu ei. O fi având ei ceva talent, nu zic nu, dar în orice caz nu unul de întors cu lopata. Și nu unul care să le permită să se uite de sus, să judece și să dea verdicte, uneori mai tăioase decât lama de ghilotină. La unii gura înlocuiește… cultura, iar bunul-simț este admirabil, e sublim, putem zice, dar lipsește cu desăvârșire. Nu mă voi mai lua, de acuma încolo, cu ei de piept. Nu are rost să mă cobor la piciorul broaștei. Am niște pretenții de la mine. De unde nu este, nici Dumnezeu nu cere! De acum încolo le voi da delete, cu urări de bine!
