…Deci (ca să intrăm oblu în subiect şi să începem fraza ca orice vieţuitoare cât de cât alfabetizată), rezultă că, pe scurt, lucrurile stau cam aşa: procurorii „anticorupţionişti" (sau „anticorupţionali"?) au încălcat grav Constituţia şi principiul separaţiei puterilor în stat, şi-au depăşit competenţele prevăzute de lege, şi-au arogat, în mod abuziv, atribuţii ce nu le aparţin, au exercitat presiuni asupra Executivului, au intimidat, au descurajat şi au blocat legiuitorul în exercitarea atribuţiilor sale constituţionale, au acţionat - contrar legii - ca anchetatori, legiuitori şi judecători, în situaţia în care doar Parlamentul poate controla actul normativ al Guvernului din perspectiva oportunităţii şi legalităţii. „Declanşarea unei ample anchete penale care s-a concretizat prin descinderi la Ministerul Justiţiei, ridicarea de acte, audierea unui număr mare de funcţionari publici, secretari de stat şi miniştri a determinat o stare de tensiune, de presiune psihică, chiar pe durata derulării unor proceduri de legiferare" (…).
Constatările menţionate mai sus nu sunt „emanaţia" vreunui „studinte-n drept şi publicist", a comisiei de judecată de la cooperativa agricolă de producţie ori ale juristului de la „Basca şi laibărul" SRL, ele fiind formulate de Curtea Constituţională a României.
Potrivit legii (dacă o mai bagă cineva în seamă în alt scop măreţ decât acela de a o încălca), această Curte nu este bătătura casei, cu straturi de pătrunjel, cuşca lui Grivei şi coteţul pentru galiţe, ci „unica autoritate de jurisdicţie constituţională din România, independentă faţă de orice altă autoritate publică", a cărei funcţie este aceea de „garant al supremaţiei Constituţiei". „Deciziile şi hotărârile Curţii sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor. În consecinţă, toate autorităţile publice sunt obligate să respecte deciziile şi hotărârile Curţii Constituţionale (…). Atât Parlamentul, cât şi Guvernul, respectiv autorităţile şi instituţiile publice urmează să respecte întru totul atât considerentele, cât şi dispozitivele acestora".
Ce se înţelege de aici? Se înţelege că pentru viitor , inclusiv instituţiile conduse de dna Codruţa Kovesi şi de dl Augustin Lazăr, trebuie să facă bine să-şi ia sama, să-şi vadă de treaba şi de penalii lor, nu de treaba altora. CCR a constatat existenţa unui conflict de natură constituţională între DNA şi Guvern şi a indicat conduita la care autorităţile publice trebuie să se conformeze, şi anume, „exercitarea competenţelor stabilite de lege în conformitate cu prevederile constituţionale referitoare la separaţia puterilor în stat, deci, abţinerea de la orice acţiune care ar avea ca efect subrogarea în atribuţiile altei autorităţi publice. Prin urmare, Ministerul Public nu are competenţa de a desfăşura activităţi de cercetare penală cu privire la legalitatea şi oportunitatea unui act normativ adoptat de legiuitor".
Nici nu s-a uscat bine cerneala de pe decizie, cum s-ar zice, că isteria a şi cuprins România: ministrul Justiţiei a fost pus, urgent, la zid, ca un „lacheu" şi un „obedient" ce se află, judecătorii Curţii sunt nişte urâţi (cu excepţia dnei Livia Stanciu, care a dat dovadă de frumuseţe şi de opinie separată) şi nişte „aserviţi", „numiţi politic" (în loc să fie numiţi de şeful de la aprozarul din colţ), ba chiar opt dintre ei au fost etichetaţi drept nişte neştiutori de carte, amatori în ale dreptului (deşi dacă doi îţi spun că eşti cherchelit, îţi faci repede o cafea cu lămâie şi scorţişoară sau, mai bine, tragi un pui de somn).
Pe „sacrosantele" reţele de socializare, au apărut, imediat, interpretări şi „analize juridice" de o imbecilitate de neimaginat şi inutil de reprodus. Câţiva cunoscători în materie, care au îndrăznit să susţină, cu argumente, decizia CCR au fost împroşcaţi, numaidecât, cu hectolitri de zoaie şi lături. Luptătorii au făcut zid în jurul căpeteniilor Parchetelor. Dna Codruţa şi dl Augustin au zis că dânşii n-au nicio apăsare, mai ales că şi dl Iohannis s-a declarat „mulţumit" de activitatea lor. Comentatorii, filosofii de serviciu şi „formatorii de opinie" şi-au intrat, imediat, în rol, reclamând încălcarea, de către Curte, a principiilor statului de drept. S-a ajuns până acolo încât o „analistă" s-a pronunţat cum că ticăloşii aceia de judecători ar trebui încătuşaţi şi băgaţi la puşcărie… Vreo două mii de locuitori de pe Facebook au dat buzna în stradă, cerând să pice Guvernul, sau să nu pice internetul, în fine, să… ceva sau să nu… ceva.
Desigur, nu se aşteaptă nimeni ca dl Iohannis să-i revoce pe cei doi şefi de înalte Parchete (că doar nu suntem în America ori în Germania, unde statul de drept nu e chiar aşa de evoluat ca pe la noi), însă, aşa stând lucrurile, pentru viitor dl Iohannis ar trebui să-şi mai revizuiască un pic „look"-ul de Făt Frumos călare pe-un cal alb, în luptă cu „gaşca de penali", căci bidiviul mâncător de jeratic al „lucrului bine făcut" seamănă tot mai mult cu o jerpelită de mârţoagă…
P.S. Cineva a prins a grăi că protestatarii protestează fără aviz de la primărie. Auzi, dumneata, pretenţie: ditamai procurorii au încălcatără Constituţia şi noi ne-mpiedicăm de-un amărât de aviz?
