Coltul spiritual
Nu-i gard fara parleaz si om fara necaz

Am citit aseara in "Viata Parintelui
Gheorghe Calciu� (Ed. Christiana, Bucuresti,
2007) ceva minunat. Dupa ce a fost dat afara
de la seminar si lipsit de protectia ierarhilor,
Parintele s-a dus la sora sa, sa caute
mangaiere. Aceasta i-a spus urmatoarele:

- Vad bine ca esti cam speriat. Nu mai ai
destula incredere nici in tine, nici in
Dumnezeu. O sa-ti spun o istorioara simpla,
taraneasca. Tu esti om cu carte si ai sa-i
pricepi intelepciunea. Cand Dumnezeu a
facut lumea, a facut si necazul. Altfel viata
ar fi fost prea usoara si oamenii ar fi uitat
de Dumnezeu. Ziditorul lumii mai avea insa
mult de lucru si, ca sa aiba mainile libere, a
pus necazul pe un pietroi. Dar pietroiul s-a
facut praf intr-o clipita. Atunci l-a pus pe
un copac, dar copacul indata s-a uscat.
Vazand asa, Domnul a luat necazul si l-a
pus pe umerii omului. Si omul a rezistat si
l-a dus mai departe.

Iata, si dintr-o poveste, ceea ce multora
le e greu sa creada, faptul ca necazul poate
veni chiar de la Dumnezeu. Unele necazuri
si suferinte, Dumnezeu le trimite spre
pedeapsa, ca un canon; altele spre
mustrare, ca omul sa se dezmeticeasca;
altele, ca sa-l izbaveasca pe om de nenorocirea
in care el ar fi cazut, daca ar fi fost
sanatos; altele pentru ca omul sa dea
dovada de rabdare si prin aceasta sa merite
rasplata mare; iar altele ca sa-l curateasca
de anumite patimi. Numai ca atunci cand
necazul este de la Dumnezeu, scopul nu
este nimicirea fiintei noastre, ci, dimpotriva,
este spre cresterea noastra spirituala si,
uneori, spre slava lui Dumnezeu. Toate sunt
de la Dumnezeu, si cele placute, si cele
neplacute.

Deprindeti-va sa vedeti in necazuri mila
Domnului pentru toate, spunand din inima:
"Slava Tie Doamne!�.

Parintele GHEORGHE SINCAN,
paroh la Targu-Mures

Lasă un comentariu