Anul acesta, la 22 august se implinesc 97 de ani de cand si-a parasit
meleagurile dragi, trecand in alte sfere, Ecaterina Teodoroiu, simbol al
femeilor romane care au stiut sa-si slujeasca tara cu pretul propriei
vieti. Inrolata la inceput in Armata Romana drept cercetas, Ecaterina a
participat pe front la Primul Razboi Mondial, ca sora medicala, pentru
ca, imediat dupa moartea fratelui sau Nicolae, sa slujeasca tara in
locul lui, fiind prezenta in primele linii ale frontului, impreuna cu trupele
Armatei l Romane.
Rasplatita pentru curajul sau in lupte cu diferite distinctii militare si
ridicata in gradul de sublocotenent, uimitoarea Ecaterina a primit
comanda unui pluton de infanterie, cu care a facut dovada faptului ca
era un bun conducator de lupta si in fruntea caruia a cazut eroic in
batalia de la Marasesti, strigandu-si cu imbarbatare ultimele cuvinte:
"Inainte baieti, nu va lasati, sunteti cu mine!�
A fost numita "eroina de la Jiu�, datorita faptului ca s-a nascut in
satul Vladeni, astazi component al municipiului Tg.Jiu. Pentru toti, ea a
reprezentat imaginea devotamentului fata de pamantul stramosesc si
a onoarei pe care au adus-o steagului romanesc romancele, alaturi de
fratii, sotii sau tatii lor. Arhivele si literatura istorica pastreaza memoria
multor femei care au facut cinste tarii noastre, cum sunt: Drusa � eroina
de la Bobalna, din timpul Rascoalei din 1437, Anca Zin � cazuta in focul
Rascoalei din 1514, Maria Putoiana � luptatoare in oastea lui Mihai
Viteazul, Ecaterina Varga � intemnitata in timpul Revolutiei din
Transilvania de la 1848, Ana Ipatescu � pistolara de pe podul Mogosoaia,
Elena Varnav, Alexandrina Haralambie, Maria Rosetti, Mariuca Zaharie,
si multe alte nume, mai mult sau mai putin cunoscute pana in prezent.
Insa, cu toata aceasta lista impresionanta de eroine, Ecaterina
Teodoroiu domina elita feminina romaneasca, prin faptele sale de arme
care au facut-o sa se remarce pana la celebritate.
Comparata de generalul francez Henri Berthelot cu Ioana D�Arc,
Catalina Teodoroiu (pe numele sau real), a avut nesansa sa se stinga
cu un an inainte de Marea Unire, la data de 22 august 1917, fara a mai
ajunge invatatoare, asa cum si-ar fi dorit. A ajuns, insa, pentru
eternitate, in galeria marilor eroi pe care i-a avut neamul nostru, galerie
care nu poate fi confiscata de personaje sau grupuri politice sau
ideologice, galerie care marcheaza sacrificiul unei natiuni ajunse la
apogeul maretiei sale, trecuta printr-un cumplit razboi de reintregire, in
care n-au lipsit dovezile de patriotism si dragoste de tara, chiar daca
urmasilor de astazi acestea li se par cuvinte sau definitii putin cunoscute.
