�Sau arta de a vorbi fara a spune nimic. Ori, mai pe intelesul tuturor,
purtatorii de vorbe goale. Acestia sunt, in esenta, politicienii romani.
Sigur, pentru a vorbi minute in sir fara a spune nimic, iti trebuie oarece
talent. Plus tupeu cat cuprinde. Capitol la care, sa recunoastem, nu
suntem deficitari. Ba, dimpotriva�Partea proasta a lucrurilor este alta:
diferenta dintre vorbe si fapte este uriasa. Ceea ce, in mod curent, se
traduce prin expresia: a minti cu nerusinare, cu varianta, fara a-ti
crapa obrazul de rusine!
Spunem toate acestea, deoarece politicianul roman vorbeste
dimineata, inainte si dupa cafea, cu stomacul plin sau gol, la pranz si
seara (mai ales, la talk-show-uri), fara incetare. Nu conteaza ca
domeniul in care peroreaza ii este strain, el vorbeste intruna, fie la
tribuna Parlamentului (mai ales), fie in mass-media, ori, repetam, seara
pe la televiziuni.
Exemple? Cate vreti. Nu o data, am auzit din gura presedintelui
Romaniei urmatoarele: "Doresc sa consolidam rolul justitiei in Romania
ca institutie independenta, nesupusa
niciunei influente politice�. Aceasta placa
uzata o tot auzim de vreo 24 de ani ( dar, mai
cu seama, in ultimii10 ani!), cu "independenta�
si "rolul justitiei�, iar cat de
nesupusa este ca influente politice, o simte
(pe pielea proprie) numai cel care-i trece
pragul. In plus, miile de procese (cauze)
judecate la CEDO (si nu in Romania) spun si
ele totul despre "independenta� si "impartialitatea
actului de justitie�. Vorbe goale�
Alt exemplu "la varf�: premierul Victor
Ponta (inaintea lui a fost Emil Boc,celebru!).
Nu exista subiect, nu exista tema, fie ea
politica, economica, sociala, culturala, fara
ca liderul PSD sa nu vorbeasca minute in sir.
Ca o "moara stricata�.
Dar la fel de versati si fara scrupule sunt si
"prietenii nostri�, Marko Bela si Kelemen
Hunor, care, insa, folosesc arma discursului
demagogic (aidoma altor lideri ai UDMR) in
slujba setei de marire, dar si de prostire a
electoratului maghiar. Cu orice ocazie, acestia
ne spun noua ca UDMR nici nu a conceput sa
nu intre in Parlament. De fapt, ei fac parte
din�doua Parlamente: unul al Romaniei, si
din altul mai mic � "miniparlamentul UDMR�.
In primul vorbesc mai retinut (pe placul celor
de la Bucuresti), iar in al doilea � in sedintele
CRU � "tuna si fulgera� impotriva celor (tot,
miticilor, din Bucuresti) care se opun ideii lor
obsesive: autonomia. Cand se simt amenintati
(vorba vine, din partea PCM, care e din acelasi
"aluat� cu UDMR!), cu doi lideri, versati, altfel,
reiau la alta scara, tema autonomiei Tinutului
Secuiesc, trecand ca prin branza de la
"autonomia culturala� la folosirea limbii
maghiare drept a doua limba oficiala a
statului roman, la dubla cetatenie. De fapt,
inca de la infiintarea sa, UDMR repeta,
precum papagalul, obsesiv aceleasi idei.
Caci nu are ce spune in plus. Se bate apa-n
piua! Atat si nimic mai mult.
Asa procedeaza, de altfel, cam toti
politicienii. Ca-s de stanga, ca-s de dreapta,
ca-s de centru-stanga ori de� stanga
imprejur! Sunt papagali de serviciu. Meserie
banoasa, dar pentru noi paguboasa.
Pe astia-i avem, cu astia� defilam!
Depinde, pana cand?!
