UN CRAMPEI DE FRUMOS, INTR-O ZI DE VARA TORIDA

Terminarea anului scolar a fost
asteptata cu nerabdare si emotie,
atat de elevi, cat si de cadrele
didactice. Copiii, secondati de
mame, bunici, frati si surori, purtand
in maini buchete imense de flori,
au luat drumul scolilor. Premiile
obtinute, florile oferite fiecarui
cadru didactic, gesturile pline de
gratie si gingasie au umplut
sufletele de mandrie.

De o traire aparte, ni s-a parut
gestul de bun ramas al doamnei
invatatoare Doina Medesan, cea
care, dupa mai bine de 40 de ani
dedicati scolii si instruirii, cu lacrimi
in ochi, si-a luat ramas bun de la
cei care i-au fost aproape de
suflet - copiii ciclului primar,
dascalii, colegii din aceeasi scoala,
si anume Gimnaziul de Stat "Cornel
Regman�, din Danes. O scoalaetalon,
unde sunt inscrisi in cele
trei institutii de invatamant ale
satelor Danes, Cris si Stejareni, 348
de copii, inclusiv cei de gradinita,
dintre care, potrivit directoarei de
scoala, Raileanu Minodora, 158 de
elevi frecventeaza Scoala Gimnaziala
"Cornel Regman�. Despre
doamna invatatoare Doina Medesan,
directoarea de scoala are numai
cuvinte de lauda, spunand, printre
altele: "Multora dintre cadrele
didactice le-a fost sprijin ca om,
ca invatatoare a atator generatii.
Cu regret, a venit si clipa
despartirii, iesirea la pensie�.

Cu sfiala, ne-am apropiat de sarbatorita
pensionara Doina Medesan,
aceasta declarandu-ne, cu emotie:
"Consider pensionarea, dupa 40 de
ani de munca daruiti scolii si �
notati! - in aceeasi unitate de
invatamant, ca o binemeritata
rasplata. In acest fel, facem loc
tinerei generatii sa isi desavarseasca vocatia de dascali. Sunt
mandra ca, de-a lungul anilor, am
avut generatii de copii foarte buni
la invatatura, care, in timp, si-au
luat doctorate, chiar actuala directoare
a scolii din Danes, cat si multi
colegi profesori de astazi mi-au fost
elevi. Am avut colegi minunati,
adevarati frati si surori, carora
le-am impartasit si ne-am imparta
sit, atat bucuriile, cat si necazurile.

Am asistat la casatoria
colegilor, la nasterea copiilor lor,
la terminarea facultatii, dar cel mai
emotionant lucru pentru mine s-a
intamplat astazi, ca dascal. La
prima ora, am fost sunata de
copilul meu, care la randu-i mi-a
fost si elev. Stiind cat isi ajuta o
mama copilul in viata, mi-a
multumit, spunandu-mi ca i-am
fost, pe langa iubirea de mama, o
invatatoare foarte buna. Emotiile
acelei discutii au fost, pentru
mine, ca mama si ca dascal, cel
mai frumos dar. Cu siguranta, voi
tine legatura cu scoala, cu elevii,
o sa-i sprijin in continuare, le-am
si spus, de cate ori au nevoie, sa
ma caute si le voi fi aproape. Sper
ca Dumnezeu, in bunatatea Lui, sa
imi dea cativa ani, sa ma bucur
de acest statut de pensionar,
dupa cei 40 de ani de munca,
daruiti cu dragoste atator generatii
de oameni�. La randu-ne, le
dorim tuturor sanatate si bucurii, iar
elevilor si cadrelor didactice,
vacanta placuta!

Lasă un comentariu