Potrivit invataturii crestine, jertfa presupune daruirea plina
de iubire si evlavie a unui obiect in cinstea lui
Dumnezeu, recunoscand stapanirea si puterea divina,
marturisind datoria noastra de recunostinta si de iubire fata
de El, pentru tot ce ne-a randuit. Gasim jertfa la toate popoarele
si in toate religiile, in toate vremurile. Aducerea de jertfa incepe
chiar cu primii oameni, cu jertfa lui Cain si Abel: "Dupa un
timp, Cain a adus jertfa lui Dumnezeu din roadele pamantului.
Si a adus si Abel din cele intai nascute ale oilor sale si din
grasimea lor� (Fac. 4,3-4). Crestinii aduc jertfa prin Sfanta
Euharistie, prin insusi Sfantul Trup si Sange al Domnului Iisus
Hristos, la Sfanta Liturghie , intemeiata de Mantuitorul Insusi,
in ajunul mortii Sale pe cruce , joia seara, la Cina cea de Taina.
Serband atunci Pastele, impreuna cu ucenicii Sai, "Iisus luand
paine si binecuvantand, a frant si a dat ucenicilor Sai, zicand:
"Luati, mancati, acesta este Trupul Meu�. Luand apoi paharul
si multumind, le-a dat lor, zicand: "Beti dintru acesta toti.
Acesta este Sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru multi
se varsa, spre iertarea pacatelor�(Matei 26,26-28; Marcu 14,
22-24; Luca 22, 19-20; I Cor.11,23-25). In Dictionarul Explicativ
al Limbii Romane, jertfa inseamna ceea ce se aduce in dar
divinitatii in ritualurile religioase, mai ales vietati sacrificate
pe altar, sacrificiu, ofranda, prisos. Jertfa poate fi considerata
si viata daruita pe campul de lupta pentru o cauza nobila, pentru
neam si tara, pentru binele aproapelui nostru. Cea mai importanta
latura a jertfei este cea care se aduce la Sfanta Liturghie, o
randuiala de sfinte rugaciuni, in timpul carora se savarseste
si se aduce jertfa fara de sange a Legii celei Noi, intemeiata de
Mantuitorul la Cina cea de Taina, si incredintata de El Sfintilor
Apostoli, iar acestia, urmasilor sfintiti (arhierei si preoti), pentru
a fi savarsita de-a pururea in Biserica crestina, spre pomenirea
Lui si spre iertarea pacatelor membrilor Bisericii.
Pentru noi, cei din lumea "moderna� de azi, cea mai
importanta jertfa pe care o putem aduce lui Dumnezeu o
reprezinta ajutorarea semenilor nostri. Se spune ca oamenii
merg la spital ca sa scape de boli, bolnavii de cancer merg la
spital ca sa scape de moarte, iar crestinii merg la biserica sa
discute cu Dumnezeu, cu Maica Domnului si sfintii parinti prin
rugaciune, sa primeasca viata, lumina!
Poate mai mult ca oricand, la ora actuala se simte nevoia de
jertfa pentru aproapele nostru, aflat in suferinta, pe patul de
spital, in penitenciare, sau cei singuri uitati de lume. Zilele
trecute, la Penitenciarul din Targu-Mures a fost adus un tanar
de 17 ani, din judetul Arad, incarcerat pentru talharie. La un
moment dat, educatorul i-a adus o hartie igienica, o cana,
prosop, pasta de dinti si o periuta de dinti. Uimit, baiatul l-a
intrebat ale cui sunt, iar educatorul i-a raspuns ca este un cadou
pentru el. Atunci baiatul a inceput sa planga in hohote. Intrebat
de ce plange, acesta a spus: "Mie niciodata nu mi-a facut cineva
un cadou! Tata ma batea zilnic, nu reuseam sa dorm decat
noaptea, cand venea beat acasa si se culca��. Pentru acest
tanar, puscaria este o adevarata binefacere, aici fiindu-i
asigurata, in primul rand, linistea sufleteasca, odihna intr-un
pat curat, hrana calda de trei o pe zi si sansa de a invata o
meserie. In plus, psihologi, educatori si preoti, chiar si
comandantul Penitenciarului este hirotonit preot misionar, il
vor consilia, preocupati sa-i vindece ranile sufletesti. Atatia
oameni au nevoie de jertfa noastra, nu doar sub forma unui
ajutor material, ci sub forma unui sfat, a unei mangaieri, a
unui gest minor de care nu a avut parte niciodata in viata.
Calendaristic, suntem in perioada Postului Sfintilor
Apostoli Petru si Pavel, prilej de a ne transpune in practica
porunca de iubire, prin gesturi de jertfa fata de semenii
nostri: "Porunca noua va dau; ca sa va iubiti unul pe altul��
(Ioan 13, 34 si 15, 12).
