– „Mama, de ce plangi?, intreaba fiul pe mama sa.
– Pentru ca sunt femeie, a raspuns ea.
– Nu inteleg…
Mama l-a imbratisat si i-a spus:
– Nu vei putea intelege, dragul meu.
Mai tarziu, baietelul il intreaba pe tatal sau:
– De ce mama plange fara niciun motiv?
– Toate femeile plang fara motiv, � a fost tot ce tatal sau i-a putut
raspunde.
Omuletul nostru curios a crescut si a devenit barbat, dar inca nu
primise raspuns la intrebarea sa. Asa ca, intr-o zi, l-a sunat pe Dumnezeu
si l-a intrebat:
– Doamne, de ce femeile plang atat de usor ?
Dumnezeu i-a raspuns:
– Cand am facut femeia, a trebuit sa o fac speciala. I-am facut umerii
destul de puternici, incat sa poata cara greutatea pamantului�, dar,
in acelasi timp, destul de delicati incat sa poata oferi alinare. I-am dat
putere ca sa poata sa mearga mai departe atunci cand toti ceilalti
renunta, si sa poata avea grija de familia ei in clipe grele de boala si
disperare. I-am oferit sensibilitate, ca sa-si poata iubi copiii in orice
circumstanta, chiar si atunci cand copilul ei a ranit-o foarte rau. I-am
oferit forta ca sa-si ajute barbatul sa treaca prin esecuri, si am facut-o
din coasta lui, ca sa-i protejeze inima. I-am oferit lacrimi… si sunt ale ei, ca
sa le foloseasca atunci cand are nevoie de ele.
Este singura ei slabiciune: sunt lacrimi pentru omenire.
Parintele GHEORGHE SINCAN,
paroh la Targu-Mures
Din volumul „La usa raiului nu se sta la rand�, in curs de aparitie la
Editura „NICO�