Citeam mai zilele trecute despre reusita Prefecturii
in recuperarea a cca.45.000 ha de padure, pe nedrept
acordate unor persoane indreptatite a le revendica.
Improprietarire abuziva, falsa, eronata.
Felicitari Prefecturii si domnului prefect.
Cred eu ca in acest domeniu al anularii falselor si
eronatelor restituiri de bunuri romanesti mai sunt multe
de facut si sper ca Institutia Prefectului sa ne mai
dea vesti bune.
Chestiunea ridica insa si cateva intrebari: cine
a facilitat asemenea abuzuri? Cand vom avea vesti
si despre sanctionarea celor vinovati? De ce, pe
parcursul chinuitoarei noastre democratii, de un sfert
de veac, atatia raspunzatori de acest fenomen nu
si-au facut datoria? Pentru ce Guvernele Romaniei,
desi de multe ori atentionate asupra acestor anomalii
vizand restituirile de bunuri, paduri, terenuri, cladiri
etc. N-au revizuit legile in aceste domenii, facandu-le
mai clare, mai riguroase, mai putin stufoase, spre a
evita interpretarile si a sanctiona sever abuzurile?
Este revoltator ce se petrece. Cum sa nu te revolti
cand afli ca, in judetul Arad, chiar un intreg sat a fost
cedat unui revendicator de ocazie, aparut mai stiu
eu din ce ceturi ale trecutului, cu acte numai de el
stiut cum au fost procurate? Si in judetul nostru se
pare ca avem un sat intr-o situatie asemanatoare.
Exemplele in acest sens, din pacate, sunt numeroase,
asa cum in presa au aparut.
O alta "nefacuta� romaneasca, ingrijoreaza
intreaga tara, poate mai putin pe ai nostri
conducatori, liberalizarea vanzarii terenurilor din
Romania. Se mai zice ca UE ar fi impus acest lucru.
Nu-mi vine a crede. Dar, daca au facut-o dansii, o
consider o decizie inechitabila, o decizie cu care
Guvernul Romaniei nu trebuie sa fie de acord vasazica,
pui tu, bogata Europa, fata in fata, pe cetateanul tau
bogat, cu romanul amarat si sarac si le spui "faceti
comert liber�! Eu, UE, iti dau banii mei castigati in
cateva luni, pe averea ta, singur, pe care ai dobandit-o
in secole, in milenii. Nu vi se pare ca e stupid,
inuman? Singura forma de eventuala vanzare de
pamanturi romanesti trebuie sa fie, cel mult,
concesionarea pe timp limitat si-n conditii riguros
controlate. Daca vor veni vremurile cand romanul
va fi la fel de bogat ca UE-istul din vest, mai vedem.
Prea multe umilinte am suferit, de prea multe ori am
fost ingenunchiati. Sa ne indreptam coloana, sa nu
mai fim umili, sa ne aparam Pamantul.
Pana la urma, daca stam bine si ne gandim, nici nu
avem dreptul sa ne vindem pamantul. Nu e al nostru
decat pe timpul vremelnicei noastre treceri prin viata.
El, pamantul, este al urmasilor nostri si nu avem dreptul
sa-l instrainam.
Tot despre "vanzare �, ce-I drept mai speciala, e
vorba si cand discutam despre Rosia Montana. Aici,
lucrurile par a fi si mai incalcite. De ce se cramponeaza
atat de acerb acei straini taman de Rosia?
Mai sunt atatea locuri in lume unde se mai gaseste
aur, locuri care, curios, nu-i atrag. Vor neaparat la
noi. Tot romanul isi da seama ca aici e ceva mult mai
special, mult mai dorit si doar Guvernul nostru se face
ca nu stie, nu pricepe.
Se poate usor deduce ca miza exploatarii zacamintelor
de la Rosia depaseste intreaga miza a petrolului
din zona golfului. Asta va duce la presiuni foarte mari
asupra guvernantilor, asupra noastra ca tara. Nu ne
putem astepta la nimic bun. Si, atunci, de ce sa nu
jucam cartea intereselor tarii? Vreti mort, copt, Rosia?
Bine, dar fara cianuri, respectati conditiile tehnice si
sociale ce le impunem noi si, esential: castigul net al
statului Roman din aceasta afacere sa ne asigure
dezvoltarea tarii de asa maniera incat, in zece ani, sa
fim intre primele 7-8 tari ale Europei.
Oricum, probleme majore, precum vanzarea de
terenuri, Rosia sau altele de asemenea importanta,
trebuiesc supuse hotararii poporului, referendumului,
cu conditia unei detaliate si foarte corecte
informari a acestuia.
Este greu de inteles de ce se evita consultarea
poporului, apelarea la referendum?! Va e frica
de popor?
Aveti ceva de ascuns?
Se pare ca ati uitat ca democratia, in esenta ei,
inseamna ca poporul conduce prin reprezentantii sai,
respectiv prin alesii sai, dar tot poporul ar trebui sa va
poata controla, ori aici ati rupt firul, stimati politicieni.
Cei care v-au ales nu au nicio parghie legala, cu ajutorul
careia sa va retraga mandatul, in cazul in care nu va
vedeti de treaba. Cred ca e un subiect la care clasa
politica trebuie sa reflecteze cu profunzime si sa se
supuna esentei, democratiei.
Sa ne oprim aici, dar nu inainte de a-mi exprima
nadejdea si speranta spre mai bine.
