Aparitii editoriale:
"OAMENII MONUMENTELOR�, de Robert M. Edsel,
in traducerea targumureseanului NICOLAE DAN CETINA
Se vorbeste mult deja despre "The Monuments Men�, coproductie Germania / SUA, film regizat de
George Clooney, cu George Clooney, Matt Damon, Bill Murray, John Goodman, Jean Dujardin, Bob Balaban,
Hugh Bonneville, Cate Blanchett. Este o premiera internationala, proiectata in afara competitiei de la
Berlin, cu sanse mari pentru Oscar. Premiera pe ecranele din SUA a avut loc pe 7 februarie 2014.
Mai putini stiu, insa, ca sinopsisul filmului este realizat dupa cartea cu acelasi nume de Robert M. Edsel,
tradusa in romaneste de avocatul targumuresean Nicolae Dan Cetina, jurnalist profesionist, care a prezentat-o,
in cadrul editiei a 4-a a colocviilor "Puntilor de lumina�, impreuna cu trailerul filmului.
Cartea a aparut, recent, in Editura Sebastian Publishing House, si va fi lansata public miercuri,
5 martie 2014, in Sala mica a Palatului Culturii, fiind prezentata de scriitorii: Lazar Ladariu,
Mariana Cristescu si Valentin Marica.
MARIN SORESCU
(n. 19 februarie 1936, d. 8 decembrie 1996, Bucuresti)
Marin Sorescu debuteaza in 1964, la varsta de 28 de ani, cu volumul de
parodii "Singur printre poeti�. Pana la moartea sa, in 1996, mai publica
inca 23 de volume, devenind o figura
marcanta a poeziei romanesti contemporane.
In 1966 primeste Premiul Uniunii
Scriitorilor pentru "Poeme�, reusind sa
repete aceasta performanta de inca
5 ori pe parcursul carierei. Printre
volumele cele mai cunoscute se numara
"Tusiti� (1970), "Suflete, bun la toate�
(1972), precum si ciclul de 4 volume
intitulat "La lilieci� (1975, 1977, 1980,
1988), un univers poetic construit
pornind de la un cimitir ce poarta acest
nume. Poezia lui Sorescu acopera o
zona literara larga, stilul sau ironic si
degajat trezind in cititor spiritul ludic al copilariei. De altfel, multe dintre
volumele sale sunt dedicate celor mici ("Unde fugim de acasa?� - 1967,
"Cirip-ciorap� - 1993). La moartea lui au ramas in manuscris
cincisprezece volume, poezie, eseu, jurnal si roman.
Dramaturgia lui Marin Sorescu abordeaza cu precadere tematica
teatrului poetico-parabolic in trilogia "Setea Muntelui de sare�, care
cuprinde piesele Iona, Paracliserul si Matca. Uneori autorul abordeaza
fie teatrul contemporan in Exista nervi sau teatrul istoric in A treia
teapa, sau scrie o serie de comedii cum ar fi Raceala sau Varul
Shakespeare, al caror mobil este chiar ironia muscatoare, imprumutata
din lirica soresciana.
Desi ramasa in umbra capodoperelor lirice si dramatice, proza
soresciana este una dintre cele mai viguroase din literatura romana.
Viziunea vizuinii si, mai ales, Trei dinti din fata sunt doua din romanele
sale cele mai reprezentative.
Ardealul,
starea mea de spirit
Ardealul, starea mea de spirit
Cu care ma gandesc la tara,
De parc-as respira lumina
Si existenta milenara.
La orice pas iti rade-o floare,
Sub orice pas e un mormant,
Ardealul intregind o roata
Sub care Horia s-a frant.
Aud un clopot sus pe-o cruce,
Batand cu limba-n ideal,
Ca-ntr-o Duminica a tarii
Vin la biserica-n Ardeal.
"Atunci cand pictez ma simt
foarte bine. Pictura inseamna o
descatusare, in timp ce poezia,
proza sau critica inseamna totusi
o veselie si, ca veselie, presupun
o anumita obligatie. Deci pictura o
fac de bunavoie. Dar as spune ca
pe toate le fac de bunavoie.
Nimeni nu ne obliga sa fim nici
scriitori, nici poeti, nici
dramaturgi, nici pictori. Trebuie
sa existe pornirea sa lucrezi in sfera
inefabilului�� (Marin Sorescu)
INTRU DAINUIREA FRUMOASEI
NOASTRE LIMBI ROMANESTI
Deschid, cu emotia fireasca a cititorului, cele trei carti de poezie ale
scriitorului Teodor Curpas, abia sosite in Targul-Muresului de pe
Somesul Satului Mare, cu benefica senzatie ca am in fata acea stare
nascandu-se din veghea slovei si a spiritului, acolo unde poetul trebuie
sa fie paznic de far al cuvantului ales. Citesc versuri din cartea "Lacrimi
si vis�, cu senzatia, cum spune poetul, ca "sunt unele, parca, scrise cu
penita-n sange�, "in livezile cu miresme de canepa si busuioc�, cand
"toti pomii din livada au inverzit,/ Sunt ca poezia tiparita in toiul verii,/
Scrisa cu margaritar de primavara,/ Luminata de distanta intre pamant
si cer�, cu gandul la problema scriitorului in relatie cu vremea, cu
trairea in actualitate, dar, deopotriva, si in trecut, si in viitor. O traire sub
mestesugul cuvantului, a unei stari de veghe continue a materiei
luminate prin autenticitatea campului poetic: "Am stat aseara la umbra
unei frumoase balade,/ In care pescarul isi vinde inima si-o arunca in
plasa/ S-o duca la targ printre margele si panzeturi...� ("De inima�).
Prin teritoriile secrete ale cuvantului, poetul si armonia traiesc in
truda aceea continua, care da acea vertebra de aur a poeziei intr-un
cantec perpetuu al amintirii care, "in ocolul privirii mele/ Ca intr-un
somn plin de absente�, lasa loc gandului curat: "Ramai gandul meu
intotdeauna citit/ Si fii mereu cel aproape de mine,/ Tot timpul sa fiu
ispitit./ Cand zbori departe de mine, ma simt singur/ Si, totusi, mereu
apropiat de tine,/ Te simt ca existi si te respir/ Si-ntotdeauna tu esti
gandul meu, pe fir./ Suntem zi de zi si ceas de ceas turnati,/ Suntem, tu
si eu, ca niste frati� ("Gandul meu�); "Eram acolo, la margine de vara,/
Cu sufletul rezemat de geana unei zile./ Ma simteam rascolit de tacerea
muta,/ Doar vantul incerca zadarnic s-o asculte./ Credeam c-am sa-mi
citesc in suflet,/ Dar cuvintele au devenit oarbe/ Si ratacesc printre
pacatele albe� ("Iertare�).
Poet al "intregului emotiei omenesti�, cum singur se numeste autorul,
uneori ironic si zeflemitor, arunca manusa existentei diurne: "O sa-mi
scriu numele pe apa/ Si-o sa-l aud departe, pe rau,/ Cand vin vitele sa
se adape/ De s-or mira, si secera, si grau./ O sa-mi gravez numele pe
nisip,/ Sa poata fi citit de Dumnezeu,/ Sa uit de trecerea de timp�
("Numele meu�); "Suntem copiii parintilor nostri/ Si ne-aducem aminte
mai rar de ei,/ De mana mamei venita din ceruri� ("Amintire trista�).
Aceleasi trairi le intalnim si in "Ruga si dialog�, carte in care, spune
poetul, "meditatiile s-au transformat, treptat, in ganduri despre ceea
ce suntem, ce am putea fi si determinantele acestora�: "Doamne, ma
rog tie, impietrit,/ Spune-mi, Doamne, cu ce ti-am gresit,/ Ca stau la
poarta intrarii spre Tine,/ Sa-ti spun deschis, printr-un juramant,/ Cat de
departe am colindat pe pamant� ("Rugaciune primita�). Purtandu-ne
prin universul de dincolo de sensuri al luminii divine printr-un taram
involburat, poetul are acea viziune plenara a sentimentelor, uneori
intr-o cufundare in amintirea si in icoana satului transilvan: "Ce somn
frumos coboara-n noi, seara de seara,/ Cand cerul sloboade rafale de
fulgi,/ Cand iarna s-asterne peste noi atata de alba,/ Incat somnul
adanc devine tot alb� ("Vise�); "Vad mereu casa bunicului din deal,/ E
casa din povesti si legende,/ Ce n-a cunoscut, nici timp, nici freamat,/
A ramas asa pe vant, furtuni si omat,/ Cu paduri in jur si vita-de-vie,/ Cu
gradini frumoase si pomi fructiferi,/ Cu cerul plin de stele sclipitoare,/
Esti ca o casa de sfanta aratare� ("Casa visata�).
Pastor de sentimente in trairea aleasa a starilor poetice, Teodor
Curpas asaza, in peisajele sufletului, dragostea patimasa fata de cuvant:
"Mereu vad in fata ceva ce nu se poate,/ Ceva ce nu-i aici, ci departe,
departe.../ Nu vreau sa vorbesc de moarte/ Si vreau sa ma dezleg
de-ntuneric� ("Pietre putrezind�); "Am sa scriu mai multe poeme/ Pe
tot felul de fructe, legume,/ Sa aiba cuvintele culori diferite/ Si gusturi
din cele mai trasnite�; "Cand simt ca nu mai am putere sa tin/ In palmelemi
fierbinti/ Destinul,/ Cand simt/ Ca nu mai pot desprinde/ Din frunzele
toamnei tarzii/ Verdeata,/ Cand simt/ Ca frumusetea gandurilor demult/
Se impleteste cu anotimpurile,/ Cerul primeste culoarea seninului�
("Cand simt�).
Intre metafora si simbol situeaza poetul si trairile lirice din cartea
"Podoabele sufletului�, situate parca sub aura de lumina a ierbii sfintite
de roua in parcurgerea unui teritoriu accesibil doar tainelor intr-o viziune
ancestrala a emotiei semnificatiilor, incarcate de greutatea cuvantului:
"Ma inchin si ma rog in zi de sarbatoare,/ O fac, si dimineata, si seara,
mereu.../ Doresc sa-l primesc pe Dumnezeu/ Si-o fac, El traieste in
sufletul meu� ("Inchinare�). Nascut "in zona de leu�, poetul retraieste
emotia nostalgica atinsa de originalitate si lirism dainuind prin golfurile
unei dimineti: "Fiecare secunda alergand dupa tine/ E ca un an ce se
rupe din soare� ("Secunda�); "Cand rana ti-e deschisa adanc,/ O
vindecare venita la vreme/ E lacrima varsata de ea,/ Ca o licoare, ca un
balsam celest,/ Care din inima ta se prelinge� ("Vindecare�); "Vedem
mereu zborul de frunze,/ Parca veneai tu, ca o lumina alba,/ Ca un
tremur de zbor fericit,/ Ce ingenunchiaza toamna ruginie,/ Mai altfel
decat o vedeam in campie,/ Cu parul tau ca negre diamante,/ Au aparut
simboluri argintii,/ Bogatie de care n-ai vrut sa mai stii� ("Trec anii�).
Intr-o prea prelungita tranzitie postdecembrista, culturala si
nationala, azi, cand haina la moda o imbraca sexualitatea si
pornografia poetica, intr-o ingrijoratoare ratacire lirica, prin hatisul
dihoniei, cu sensibilitate si generozitate, poetul Teodor Curpas ne
ofera, prin cartile sale de poezie, dovada grijii intru dainuirea limbii, a
frumoasei noastre limbi romanesti.
LAZAR LADARIU
