Astazi e ziua cand s-a dat de stire,
Ca magii s-au oprit din urmarire,
Ca steaua s-a fixat, ca in povesti
Deasupra unei case-n Ipotesti.
O altfel de Maria, nastea, simplu, acasa,
Viitor domn, de limba aleasa.
Asa s-a ivit, cel ce fusese sortit,
Sa scrie poeme cu nimb aurit.
Metafora, cea inflorita in durere,
Pe limba sa ne lase stropi de miere.
Si versurile sa ajunga la ureche,
Mladiate-n forma nepereche.
De-aceea cu flori, va rog, nu veniti,
Mai bine aduceti-i meteoriti.
O luna plina, din argint moale,
Sa-i varsati, mai bine, la picioare.
Din inalt aduceti marile soapte,
Din crengile cerului, stelele coapte.
Si pune-ti totul intr-o singura glastra,
Cu batai culese din inima voastra.
Pentru ca Eminescu e si-acum aici,
Pastrati, va rog, si iarna, teii infloriti.
