La statuia poetului, de ziua lui de nastere

Astazi e ziua cand s-a dat de stire,

Ca magii s-au oprit din urmarire,

Ca steaua s-a fixat, ca in povesti

Deasupra unei case-n Ipotesti.

O altfel de Maria, nastea, simplu, acasa,

Viitor domn, de limba aleasa.

Asa s-a ivit, cel ce fusese sortit,

Sa scrie poeme cu nimb aurit.

Metafora, cea inflorita in durere,

Pe limba sa ne lase stropi de miere.

Si versurile sa ajunga la ureche,

Mladiate-n forma nepereche.

De-aceea cu flori, va rog, nu veniti,

Mai bine aduceti-i meteoriti.

O luna plina, din argint moale,

Sa-i varsati, mai bine, la picioare.

Din inalt aduceti marile soapte,

Din crengile cerului, stelele coapte.

Si pune-ti totul intr-o singura glastra,

Cu batai culese din inima voastra.

Pentru ca Eminescu e si-acum aici,

Pastrati, va rog, si iarna, teii infloriti.

Lasă un comentariu