Intrebarea si-au pus-o numerosi
analisti, care au si argumentat ca,
dupa sase ani de apartenenta la
UE, Romania are "o piata functionala
din care lipseste tocmai
economia�. Asta, in pofida celor
de la UE, care, in mod demagogic,
pretindeau, la vremea respectiva,
ca statutul de "economie de
piata functionala� trebuie dobandit
ca premisa a deschiderii
portilor aderarii.
Intr-un final, am aderat la UE. Ei,
si? Cu ce ne-am ales? Cand totul a
mers pe ideea: "Vreti aderarea, dati
economia!�. Pai, ne-am ales doar
cu "piata�. Faptul era previzibil,
cata vreme, mai marii decidenti ai
Uniunii Europene considerasera
cum trebuie sa se prezinte
Romania la data aderarii si dupa:
adica, deposedata de orice le-ar
fi putut face vreo concurenta. Si
avea cu ce, dar nu mai are�
Sa reamintim ca, de indata ce
Romania, presata cu usa, a acceptat
sa vanda Petrom si distributiile
de energie � coloana vertebrala a
unei economii �, a primit peste
noapte calificativul ravnit. Ce a
urmat? Ce am trait si stim cu totii:
respectiv, fara controlul asupra
exploatarii petrolului si unei jumatati
din cea a resurselor de gaze,
precum si in majoritate asupra
distributiei de electricitate, fara
controlul asupra sistemului bancar
si sistemului de asigurari. Or, fara
toate acestea � adica fara prezenta
proprie in punctele nodale si sectoarele
profitabile din economie �,
Romania devenea dintr-o data un fel
de leguma, ce era aruncata in lupta
cu leii din Uniunea Europeana. De
pietele extinse � de peste jumatate de miliard de consumatori � au
profitat nu Romania, ci campionii. Si
cum Romania nu avea niciun campion,
nici macar jucatori, cu ce ne-am
ales? Cu piata, fara economie,
Romania ajungand o periferie de tip
bancar pentru centrul vest-european.
O anexa careia, rapindu-i-se
economia, a ramas functionala, dar
numai ca piata!
Dar, asta nu-i totul! Asupra romanilor
s-a abatut si "beleaua� FMI. In
niciunul din ultimii trei ani, cei de
grava criza, FMI-ul nu s-a dovedit a
fi capabil ca, imprumutand tarile
sarace, sa se multumeasca, ca orice
bancher, cu certitudinea rambursarii
banilor plus dobanda. Ci a fortat masuri economice aberante cand
a fost vorba de exasperarea unei
populatii deja la sau sub limita
supravietuirii, sau impunand, mai
cu seama in zona privatizarilor,
interese de dincolo de granitele
tarii. In timp ce alte state isi
pastreaza proprietatea asupra
unor mari companii strategice, FMI
forteaza Guvernul roman, pe o
piata slaba si cu bani putini, sa
vanda repede Transgaz, CFR Marfa
etc. Hidroelectrica isi va vinde si
ea cele 163 de microhidrocentrale,
iar preturile la energie � zice olandezul
Erik de Vrijer, seful misiunii
FMI � trebuie sa creasca, un profit
normal de 10%, dar unul de 19 la
suta i se pare corect. Evident,
astea si multe altele pe seama
populatiei. Reactia autoritatii
romane? Aceleasi gesturi de
supunere. "Putem rupe Acordul
cu FMI, dar nu am castiga nimic
din asta�, spunea premierul Victor
Ponta. Nu ne-a spus insa Ponta ce
am castigat! Ba da: ne-a indatorat
cu 20 de miliarde de euro, fara ca
economia sa se miste sau consumul
sa creasca! Acum, vom da,
probabil, aurul de la Rosia
montana! Ce va urma?�
