In decursul indelungatei noastre existente pe aceste meleaguri au
fost numeroase momentele pe care le-am ratat tocmai pentru ca,
mereu dezbinati si deseori cu capul in nori, romanii n-au stiut sa
fructifice avantajele istoriei. Adica, adeseori, n-am reusit sa ne adunam
pentru a fi "la ora si la locul potrivit� in ceasul marilor decizii. Aceasta
atitudine de nepasare si semiindiferenta ne-a costat scump, motiv
pentru care romanii sunt considerati poporul si natiunea care au dat
cel mai mare tribut pentru a-si asigura existenta. Cu alte cuvinte, pentru
ceea ce avem si suntem astazi, am platit cu varf si indesat. De aceea,
fiecare palma de pamant pe care o simtim sub picioarele noastre este
imbibata de sangele si sacrificiul inaintasilor nostri, care de multe ori si-au
irosit in van nu numai truda, ci si viata, fie pentru repararea unor greseli
decizionale majore, fie pentru indiferenta si nepasarea contemporanilor.
Desi lectiile pe care istoria ni le-a administrat de-a lungul veacurilor
au fost dure, noi, romanii, avem non calitatea de a fi superficiali si de a
uita repede, nefiind capabili sa invatam din propriile greseli si cu atat
mai putin dintr-ale altora. De aceea, la noi istoria se cam tot repeta,
fara a trage din ea invatamintele care se cuvin. De fapt, cum sa
tinem noi minte relele care ni s-au intamplat acum o mie, cinci sute
sau o suta de ani, din moment ce dam impresia ca am uitat aproape
complet evenimentele tragice de la inceputul anilor �90, coplesiti
de fortele obscure care lucrau de zor la demolarea dinauntru a
tarii, Ardealul nostru sfant fiind prima victima vizata! Au fost zile de
mare cosmar, si cei care ne dadeam seama in ce situatie ne aflam
eram disperati pentru ca, in acel moment de dezintegrare a institutiilor
de aparare a statului, nu aveai pe ce te sprijini si nici nu vedeam o
forta capabila sa tina piept valului nimicitor.
S-a nascut, in cele din urma, providentiala Vatra Romaneasca. O
miscare spontana, patriotica si populara, care putea fi in cele din urma
o simpla valvataie, un efemer foc de paie, daca in fruntea ei nu si-ar fi
gasit locul oameni curajosi si de mare anvergura, un adevarat staff
intelept, si mai ales daca nu l-ar fi avut la carma pe inegalabilul Radu
Ceontea, in persoana caruia au fost intruchipate toate virtutile necesare
unui lider carismatic, capabil sa gestioneze cum nu s-a putut mai bine
acele momente istorice atat de dificile si de complexe. Pentru ca in
acei ani zbuciumati soarta Romaniei, posibil pentru decenii si chiar
secole, se hotara, nu atat la Bucuresti, cat la Targu-Mures.
Gandindu-ne ingroziti la ceea ce ni s-ar fi putut intampla atunci, in
acele momente de mare confuzie si in urma carora am fi putut ramane
doar cu o felie de tara, credem ca romanii nu vor sti niciodata sa
aprecieze la justa ei valoare rolul de atunci al Vetrei Romanesti in
pastrarea integritatii nationale si nici al liderului de atunci, Radu
Ceontea, de la a carei regretabila disparitie se implinesc, toamna
aceasta, sapte ani.
Din pacate, momentul acela istoric deturnat in cele din urma, cu mari
sacrificii in favoarea noastra, n-a putut fi fructificat pana la final, datorita
ingerintelor si slabiciunii de neiertat a noii Puteri, pentru care, si atunci
ca si acum, apararea interesului national este ultima datorie pe care o
are in vedere. Acesta este si motivul pentru care, dupa 23 de ani de la
evenimentele de atunci, problema sacra a integritatii nationale a
devenit un fel de dezbatere de taraba, lasata la indemana oricui, mai
ales a acelora care atunci, in 1990, vroiau desprinderea Ardealului de
Romania. Iar daca la acea vreme, cand prin pozitia noastra ferma nu
s-a reusit, ei spera acest lucru acum, cu prilejul regionalizarii, cand
institutiile fundamentale ale statului par a fi in adormire, iar vocea
Vetrei Romanesti este redusa la tacere. Si ne este foarte teama ca in
cele din urma vor reusi in lipsa marelui Avram Iancu si a celor de
anvergura lui Radu Ceontea, meniti "sa mai franga rangul celor ce
Ardealul il vor pustiu�. Aceasta pentru ca, iata, nu mai avem patrioti,
iar romanismul celor multi pare a fi intrat in zodia indiferentei si
nepasarii. Romanii au ajuns in situatia de a nu mai crede in nimic si a
nu-i mai interesa nimic, darmite ce vor lasa din aceasta tara copiilor si
propriilor nepoti. O cadere morala si psihica la romani cum nu s-a mai
vazut, un potential secatuit, singura vlaga ce le-a mai ramas fiind
puterea de a face pe manechinii electorali. In consecinta, romanii nu
mai sunt capabili sa se adune sub nicio forma. Nu numai ca nu mai au
niciun crez, dar pare sa-si fi pierdut busola. Nu mai stiu sa participe la
evenimente memorabile, la cinstirea inaintasilor, nu sunt capabili de
actiuni umanitare, sa ia parte la demersuri in interesul comunitatii sau
al natiunii. De oferit, de participat, de actionat este mai greu, in schimb,
de primit nu-i nici o problema. Lucrul acesta l-au observat si strainii. De
aceea ne sunt foarte potrivite memorabilele cuvinte ale fostului
presedinte al SUA, John Kenedy, care amintea americanilor: "Nu
intrebati doar ce face America pentru voi. Intrebati-va ce faceti voi
pentru America.�
Sentimentul acesta de totala deznadejde, de neincredere in virtutile
proprii, extrem de demobilizator, este foarte periculos pentru o natiune
care isi cauta propria identitate. De aceea el trebuie stopat, iar educatia
si autoeducatie au un rol primordial in aceasta directie.
Pentru ca Radu Ceontea, prin ceea ce a insemnat pentru romani in
acele momente de cumpana, nu poate fi nici uitat si nici ignorat, am
inceput inca din mijlocul lunii februarie demersuri pentru aducerea
osemintelor si reinhumarea lor in Targu-Mures, cetatea de foc a anilor
�90. Cu mari eforturi s-a reusit colectarea din donatii a celor 14 mii de
lei, pentru achizitionarea locului de veci in Cimitirul Bisericii de Piatra,
mai fiind necesare inca 12 mii de lei noi pentru executarea locului de
veci si aducerea osemintelor. In decurs de trei saptamani abia s-au
adunat 2.100 lei si aceasta datorita aportului unuia dintre fostii deputati
si senatori ai PUNR, care a facut o donatie de 1.500 de lei. Participarea
muresenilor, in general, si a targumuresenilor, in special, la realizarea
acestui proiect cu mare incarcatura patriotica devine foarte slaba.
Dupa cum suntem informati, de doua saptamani, niciun roman nu si-a
facut "timp� sa treaca pragul sediului Uniunii Vatra Romaneasca pentru
a face donatii in bani, iar din lipsa de fonduri nu poate fi angajata
lucrarea, care din momentul inceperii poate fi terminata in doua
saptamani. O situatie de-a dreptul penibila.
In ce ne priveste, refuzam sa credem ca pe romanii mureseni si
targumureseni, care au dovedit ca pot fi si buni patrioti, i-a atins
intr-atat flagelul indiferentei si al uitarii. Daca el, Radu Ceontea, s-a
jertfit pentru cauza romaneasca, noi nu suntem capabili in a-i da onorul
cuvenit? In consecinta, facem apel din nou la cei care mai simt
romaneste si pe care gloria banului nu i-a dezumanizat, sa participe
in cel mai scurt timp la constituirea fondului necesar pentru finalizarea
acestui proiect cu mare incarcatura patriotica. Asa cum am mai spus,
demnitatea de roman nu doar se afirma, ci se si confirma. Sa dovedim
ca suntem o natiune care stie sa-si cladeasca viitorul pe temelia
puternica a unei solidaritati legitimate de actiuni care sa puna in
valoare tot ce natiunea are mai bun, iar contributia si jertfele
inaintasilor se cer apreciate la adevarata lor dimensiune, ca semn al
constientizarii propriei noastre valori.
