Ne apropiem cu pasi repezi de un sfert de veac de la Revolutia Romana
cand am schimbat oranduirea, am instalat democratia si noi suntem
inca pe nicaieri. Radacinile trecutului au fost prea puternice pentru a
opri dezastrul. Dar psihologia sociala se schimba doar aparent.
Odata cu valul s-au produs si multe greseli, unele de neiertat, mai
ales in sfera ruralului, cand la un semnal am atomizat marile tarlale pline
cu grane in 45.600.000 de parcele, iar acum luptam din greu pentru
reaglutinarea terenurilor si refacerea unor cooperative si ferme
asociative pentru a rezista pretentiilor actuale europene.
Locuitorii satelor sunt in deruta, si-au pierdut identitatea, mai ales
atunci cand apar vesnicele intrebari: cine sunt taranii? Cati tarani mai
avem? Ce este fermierul? Ce este muncitorul agricol? Cine sunt oamenii
de afaceri din agricultura?
Mai avem inca o multime de sate, candva 13.000, in prezent vreo
10.000, si ne mandrim cu ele, deoarece constituie matricea existentiala
si spirituala a poporului roman, talpa tarii si bogatia suprema. La ora
actuala, un procent important de 43% din populatia tarii locuieste la
tara. Dar, nu toti sunt tarani. Ei mai sunt 20-30%.
Regimurile politice care s-au perindat in Romania dupa 1989, partidele
politice au folosit din plin aceasta masa de votanti, li s-au promis multe,
dar s-au realizat prea putin. Dimpotriva, nivelul de saracire a populatiei
a crescut, somajul rural este accentuat, locurile de munca din sfera
oraselor s-a redus substantial odata cu masacrul industriei autohtone.
O parte a populatiei s-a intors de la orase la sate, pentru a injgheba o
serie de afaceri in agricultura. Dar in continuare domina fermele
(gospodariile) de subzistenta in procent de 85-90%, cu suprafete de
teren de 3,5 ha si cu 2-3 animale. S-au dezvoltat insa si ferme de mare
capacitate, ferme moderne, asociative ce au in componenta si fabrici
de procesare a produselor agroalimentare. Intr-un procent mai restrans, in
zonele mari agricole ale tarii au aparut mari proprietari de terenuri, ferme dotate
la nivel european, inzestrate cu tehnologii moderne de producere si
prelucrare. Sunt colosi care pot dirija piata productiei alimentare.
Fenomenele sociologice rurale macina in continuare sufletul acestui
popor: imbatranirea accentuata a satelor, izolarea catunelor, slaba
asistenta sociala si medicala, migrarea fortei de munca, in jur de 3,5
milioane de persoane in majoritate de la sate si dominant din cele mai
sarace zone geografice; rata demografica scazuta si o crestere a ratei morbiditatii
si mortalitatii, catastrofele naturale tot mai frecvente, problematica grea a
invatamantului rural. Infrastructura deficitara in multe regiuni, lipsa locurilor
de munca, cresterea nivelului de saracire a populatiei, lipsa apei
potabile, norme precare de igiena, sate fara curent electric (catune),
aparitia unor fenomene sociale mai putin frecvente pana acum in sfera
rurala: alcoolism, agresivitate, furturi din gospodarii, suicid.
Migrarea populatiei tinere in strainatate, mai ales plecarea femeilor
(cazuri neintalnite la romani), va avea cea mai drastica influenta negativa
asupra natiei romane sub aspectul cresterii si educarii tinerei generatii,
alaturi de adevaratul suicid-genocid produs prin aproximativ 20 de
milioane de avorturi din 1990 incoace (majoritatea insa in sfera urbana
si cea a tinerelor).
Identitatea nationala a fost mentinuta datorita existentei satelor, taranilor,
limbii, obiceiurilor si religiei, al carei rol social a scazut in ultimul timp.
Conservarea valorilor morale, educationale, etice, religioase si
spirituale ale batranilor nostri parinti tarani si oameni cu carte � carturari,
alaturi de edificiile sacre � ramane o cale sigura de pastrare a identitatii
noastre nationale.
Sa nu uitam ca noi am existat in acest spatiu, cand lumea civilizata a
Europei nu exista!...
