ACCENTE
Poezia ca destin

Ileana Malancioiu este una dintre figurile exemplare ale poeziei
romanesti contemporane. Volumele de poeme publicate de Ileana
Malancioiu, incepand cu Pasarea taiata (1967), continuand cu Catre
Ieronim (1970), Inima reginei (1971), Crini pentru domnisoara mireasa
(1973), Ardere de tot (1976), Peste zona interzisa (1979), Sora mea de
dincolo (1980), Urcarea muntelui (1986) pun in pagina obsesia unei
constiinte ce se zbate intre dorinta de claritate interioara si devastarile
unui real iesit din matca. In toate aceste volume, poeziile au o structura
mai degraba dramatica, iar tensiunea lirica provine din aglomerarea
de detalii din sfera trairii imediate, din domeniul materialitatii fapturii.
Ileana Malancioiu nu este insa doar o poeta de intensa vibratie,
ilustrand ideea poeziei ca destin, ci si un creator preocupat de propria
sa conditie. La o intrebare pe care i-am adresat-o, in cadrul unui interviu
pentru prestigioasa revista de cultura "Vatra�, intrebare referitoare la
conditia creatorului si la starea sa afectiva in momentul scrisului, Ileana
Malancoiu mi-a raspuns urmatoarele: "Am inceput sa scriu cu
sentimentul ca aveam toata viata in fata si mai puteam astepta daca
nu eram publicata, din cauza ca poezia mea nu avea acel entuziasm
de prisos pe care se punea accentul in epoca de aur. In faza asta, nu
esti interesat doar de marii poeti, ci si de tinerii publicati inaintea ta.
Faptul ca Gabriela Melinescu a debutat cu Ceremonie de iarna, care
este o carte a ei, si nu a iepocii, mi-a dat speranta ca se poate sa
razbati si asa, cu conditia sa nu vrei sa fii vedeta numarul unu, cu orice
pret. Daca la primele carti aveam obsesia mortii (si mai ales a mortii
psihice) acum, cand ma apropii de sfar?it, am inceput sa am obsesia
vietii, dar ma rog, cu si mai multa sfintenie, sa nu mor inainte de a fi
murit�. Ileana Malancioiu este, pe scurt spus, una dintre marile
constiinte ale literaturii romane contemporane.

Lasă un comentariu