REGIONALIZAREA - UN PERICOL LA ADRESA STATULUI NATIONAL UNITAR ROMAN (III)

Distribuie pe:

Noua Constitutie, cuprinzand si formarea Regiunii
Autonome Maghiare, a fost adoptata in septembrie
1952. Din partea deputatilor unguri din Marea
Adunare Nationala a vorbit Racz Gy�rgy: "Infiintarea
RAM este o noua si stralucita victorie a politicii
leninist-staliniste a partidului nostru. Autonomia
administrativ-teritoriala a raioanelor secuiesti va
contribui la intarirea unitatii fratesti a oamenilor
muncii romani si maghiari, ceea ce smulge din mana
dusmanului de clasa arma otravita a sovinismului,
iar oamenii muncii vor lovi cu putere sporita, in
mod necrutator, in exploatatori, in chiaburii romani
si maghiari.�
Regiunea Autonoma Maghiara a devenit, imediat
dupa infiintare, teritoriu cu legaturi mai mult formale
cu Bucurestii, teritoriu in care totul era condus de
unguri, in care politica de deznationalizare a
romanilor a atins cotele cele mai inalte. (Pe larg,
la Petre Turlea. Romani si unguri 1940-2011.
Ed. Karta-Graphic, Ploiesti, 2011, p.537-546.)
Experienta istorica ne indica faptul ca, si in
contextul noii Constitutii, orice modificare in folosul
minoritatii maghiare va fi o lovitura impotriva Statului
national unitar roman si, in plus, nu va lichida
"problema maghiara� din Romania; orice li s-ar da,
ungurii nu vor fi multumiti pana nu vor rupe
Transilvania din cadrul Romaniei. Calea pe care o
vor folosi este previzibila.
Dupa regionalizare, chiar daca nu va exista o
regiune "secuiasca�, se va cere tot mal insistent cu captarea de partea ideii a "baronilor regionali�
romani carora li se vor oferi avantaje materiale, a
opiniei publice occidentale, a Parlamentului Europei -,
acordarea pentru noile regiuni a dreptului de a avea
si relatii diplomatice cu alte tari; apoi, se va cere si
acceptarea unei forte militare proprii. Guvernul
central nu va mai avea nici o putere. Si ideea de
federalizare a Romaniei va aparea ca normala. Iar
dintr-o federatie se poate iesi usor. Deja, pregatind
acest moment, la anumite niveluri ale Uniunii
Europene sau ale NATO, se vehiculeaza ideea ca si
Romania ar trebui sa se incadreze actualei tendinte,
si sa recunoasca secesiunii provinciei Kossovo si
formarea statului Kossovo. Faptul ar insemna
recunoasterea ca indreptatita a ideii secesiunea cu
impuls din afara, a unor regiuni apartinand unor state
unitare. Apoi se va invoca precedentul istoric, pentru
ca si Transilvania sa urmeze aceeasi cale.
Momentul 2013 seamana izbitor cu momentul 1952.
Factorul extern in numele caruia se actiona atunci si
care se afirma ca cere regionalizarea era URSS. Acum,
se afirma ca Uniunea Europeana cere regionalizarea.
Si atunci si acum, regionalizarea urmeaza sa se faca
in contextul modificarii Constitutiei. Si atunci si acum
s-a organizat o "dezbatere populara�, pentru a da
girul democratismului. Atunci se invoca "politica
leninist-stalinista� in numele careia se facea
regionalizarea. Acum se invoca progresul anuntat
de Uniunea Europeana. In 1952, regionalizarea era
numai expresia inrobirii Romaniei de catre Moscova.
In 2013, este expresia inrobirii Romaniei de catre
Europa Occidentala. De aceea, respingerea regionalizarii
este un act de proprie conservare a Statului
national unitar roman, si este un act de patriotism.

Lasă un comentariu