Când a fost de trei ani, părinții ei, Ioachim și Ana, au dus-o la Templu și au încredințat-o preoților. Luând-o arhiereul de atunci, Zaharia, a dus-o în cele mai dinainte ale Bisericii, unde o dată pe an intră numai singur arhiereul, și aceasta a făcut-o din insuflarea lui Dumnezeu, Cel ce avea să se nască dintr-însa, spre îndreptarea și mântuirea lumii cea stricată de păcat. A rămas fecioara acolo, petrecând doisprezece ani de sfântă viețuire. Erau la Templu din Ierusalim trei rânduri de chilii, în care locuiau cu frică de Dumnezeu fecioare și văduve închinate Domnului.
Sfânta Fecioară a descoperit arhiereilor și preoților că ea, încă din leagăn, este făgăduită lui Dumnezeu, și că ea însăși a ales o viață de fecioară neprihănită. La 15 ani a fost logodită cu dreptul Iosif, rudenia sa de 84 de ani, ca, sub chipul căsătoriei, să se păzească curată în lume și astfel, Iosif, logodnicul ei, a slujit ca martor la nașterea cea fără de prihană a Domnului Iisus Hristos, cât și la fuga în Egipt și la întoarcerea de acolo la Nazaret, în pământul lui Israel.
Să iubim și să cinstim pe Maica Domnului, respingând cu tărie minciunile rătăciților, care defaimă pe Sfânta Fecioară.
(după Proloagele, Viețile Sfinților și Cuvinte de Învățătură)
