CUM SĂ FACI ŞCOALĂ, CÂND N-AI BANI? CE SĂ FACI CU ŞCOALA, CÂND AI BANI?

Printre emisiunile de pe TVR 2, la care mă uit cu mare plăcere, se numără şi excelenta emisiune „Cultura minorităţilor - Identităţi". Ediţia de la începutul acestei săptămâni a fost dedicată ţiganilor. Mă rog, rromilor. Mie, unul, îmi place să-i numesc ţigani, desigur, fără urmă de încărcătură peiorativă în cuvânt.

Emisiunea a fost de fapt, un documentar foarte frumos, cu accentuate valenţe... educative, să zic aşa. Un documentar de excepţie, despre o excepţie!

O familie cu 6 copii, unii mărunţei, alţii mai răsăriţi. Cel mai mare e într-a 12-a. Până acum câţiva ani, doar soţul aducea bani în casă. Soţia, Gabriela, chiar dacă îşi dorea, nu avea cum să se angajeze undeva, pentru că avea în grijă copiii, casa.

Părinţii au făcut împrumuturi la bănci ca să-şi poată ţine copiii în grădiniţe, în şcoli.

Gabriela, ştiutoare de carte, absolventă de liceu, a ţinut mult ca toţi copiii ei să înveţe. Ea le-a fost, le este exemplul suprem!

Pe scurt, Gabriela s-a angajat, printr-un concurs favorabil de împrejurări a ajuns să fie consilier pe problemele romilor, în structurile locale, dar grija pentru învăţătura şi educaţia copiilor ei n-a slăbit. Mai mult (ca şi cum n-ar fi fost, fizic, prea mult), a dat examen la facultate, la Filologie! A reuşit!

Între o tură de spălat haine şi hăinuţe şi pus mâncarea pe foc, mergea la un cap de masă să vadă cum se descurcă fetiţa cu scrisul, apoi, la altă margine de masă, asculta pe unul dintre băieţi dacă ştie pe de rost poezia, după care, mai punea şi ea mâna pe carte, să-nveţe pentru examene. Cât mai rămânea din atenţia distributivă o îndrepta spre aragaz, să nu cumva să dea cafeaua-n foc.

O mamă şi copiii ei, îndemnându-se unii pe alţii la învăţat! O mamă şi copiii ei luminoşi, scăldaţi în lumina învăţăturii de carte, salvaţi de întunericul neştiinţei, al prejudecăţilor, discriminărilor venite dinspre semenii mai deschişi la culoare, dar întunecaţi la minte, la simţiri!

Mama a reuşit! Sunt convins că şi copiii ei, toţi vor reuşi! Şi mai cred că această torţă, această lumină a învăţăturii, preluată de la mamă, va fi dată mai departe, de copii, copiilor lor!

Povestea adevărată, nedrept rezumată de mine mai sus, este o excepţie în rândul familiilor care fac parte din această etnie. Desigur, nu este singura excepţie, mai sunt familii, părinţi şi copii cu pigment mai închis spre tuciuriu şi totuşi... luminoşi, care pun preţ pe învăţătura de carte, dar, oricum, majoritatea copiilor acestei... minorităţi cresc în obscuritate, în (semi) întunericul neştiinţei de carte!

O parte din aceşti copii, dacă nu sunt analfabeţi operativi, adică neştiutori de carte „absoluţi", care nu frecventează şcoala, atunci sunt analfabeţi funcţional, adică merg la şcoală (unii, doar până o abandonează), cunosc literele, cifrele, citesc mai mult sau mai puţin greoi, dar nu „procesează" lectura, nu înţeleg ce citesc.

Chiar dacă e semi întuneric, întunericul tot întuneric e! Nu numai în sânul etniei cu tenul mai...întunecat!

Analfabetismul operaţional, abandonul şcolar, analfabetismul funcţional se manifestă la peste jumătate din adolescenţii României! Indiferent de etnie!

Iată, avem zeci, sute, mii de copii excepţionali, români-români, să zic aşa, câştigători de olimpiade internaţionale, dar, vai, ei sunt o excepţie (ca şi Gabriela şi copiii ei) în noianul de copii români analfabeţi!

Cu toată strălucirea aurului medaliilor obţinute de elevi, noi, românii maturi (oameni simpli, oameni politici, dregători) am învăţat bine (de capul nostru sau ajutaţi) lecţia... citirii!

A citirii despre noi, ca ţară, că suntem... premianţi la abandonul şcolar şi că ne... numărăm printre ţările din Europa în curs de analfabetizare galopantă.

Nu doar sărăcirea, decapitalizarea, desocializarea, galopante în ultimii 25 de ani, ci şi, paradoxal, bogăţia unei minorităţi de îmbuibaţi, îmbogăţiţi peste noapte poate duce la analfabetism! Sunt atâtea şi atâtea exemple (ne)mediatizate de copii săraci, fără posibilităţi materiale, care şi-ar dori să meargă la şcoală, dar şi atâtea şi atâtea exemple de copii de bani gata care sfidează şcoala!

Cum să faci şcoală, dacă n-ai bani? Ce să faci cu şcoala, când ai bani? Şcoala nu e deloc trendy!

Citeam mai deunăzi că ar fi cca 800 de milioane de analfabeţi pe Planetă. Şi nu este vorba aici doar de locurile „tradiţionale", cum ar fi Africa subsahariană, ci de zone civilizate, dezvoltate economic, social. Din America, din Europa, din Asia.

În toată lumea, Statul se „derobează" încet, încet, de îndatoririle de proteguitor al învăţământului. Va ajunge Terra planeta analfabeţilor?

Din „debaraua" în care a fost vârât de unii, se-aude glasul înăbuşit, din ce în ce mai stins, al Eminescului: „şcoala va fi şcoală când omul va fi om şi statul va fi stat!"

În zadar se mai aude, mai răzbate până la noi, din când în când, gândul bun al lui „Donici, cuib de-nţelepciune": „Să aibă România istorie şi arte/Şcoli bune, răspândite în orişicare parte!".

Dar, până să răzbată unde trebuie vocea Eminescului şi a epigonului Donici va mai fi!

S-a scris-vorbit (nu s-a făcut nimic!) despre reforma învăţământului românesc, despre necesitatea updatării lui la standardele europene, mondiale ale mileniului 3! Se va mai scrie-vorbi!

La proba teoretică (scris şi oral) stăm bine.

La practică, ne mai poticnim, ca ţiganul la mal (cu un singur l)!

Tare mi-e teamă că noi, în sfârşit, vom... „promova" reforma reală a învăţământului, când lumea asta, care a luat-o razna, va sărbători victoria deplină a analfabetismului la oraşe şi sate, pe toată suprafaţa Planetei, condusă de tiranul ban!

Dar, până atunci, vă invit să asistaţi, printre altele, la galopul calului care fugăreşte păsărica, pe tăpşanul limbii române! Altfel spus, hai să (ne) mai şi râdem, chiar dacă râsul e amar! Nici nu ştii ce să faci, să râzi, să plângi?! Oricum, citind, apare lacrima! De râs, de plâns! De râsu'-plânsu'!

Iată câteva perle din cele mai noi, „colectate" de prin lucrările elevilor, de scriitorul şi omul de spirit Radu Paraschivescu:

- Şcoala Ardeleană nu a avut sediu propriu zis, din lipsă de fonduri austro-ungare.

- Metoda folosită de Ion pentru a pune mâna pe pământul Anei era însărcinarea.

- Manole a pus-o pe Ana la zid şi a început s-o lucreze.

- Baltagul era un om înalt, voinic, chipeş şi cu mustaţă.

- Cătălina nu avea probleme financiare, pentru că tatăl ei era împărat.

- Calul lui Harap Alb a început să se ia la întrecere cu păsărica fetei de împărat.

- Mircea cel Bătrân a fost înmormântat la Cozia, împreună cu umbra sa.

- Nichita Stănescu a fost una dintre cele mai bune scriitoare din ţara noastră.

- Ion Creangă s-a născut între anii 1887-1889.

- Poezia postumă este o poezie pe care autorul a scris-o după ce a murit.

- În Luceafărul sunt prezentate două planuri: terestru şi extraterestru.

- Unii se nasc cu un talent înnăscut.

Iar eu, subsemnatul, autor al articolului, mă intitulez.

Ion Drăgan

 

Lasă un comentariu