Un principe finlandez, pe nume Vasa, a fost acuzat de înaltă trădare și condamnat la închisoare pe viață. Soția sa, Ecaterina, l-a rugat pe regele suedez Heinrich să i se permită să împartă cu soțul ei perioada de detenție. Regele se îngrozi de cele auzite și întrebă:
- Știți că soțul dumneavoastră nu va mai putea vedea niciodată lumina zilei?
- Știu, maiestate!
- Știți, de asemenea, că nu mai este tratat ca principe, ci ca trădător?
- Da, știu! Dar indiferent dacă este liber sau închis, vinovat sau nevinovat, el rămâne totuși soțul meu.
- Dar după toate cele întâmplate nu vă mai leagă nimic de el. Acum sunteți liberă.
Ecaterina își scoase verigheta și o arătă regelui, spunându-i: „Citiți, maiestate!" Pe verighetă erau scrise următoarele cuvinte: „Numai moartea ne poate despărți". Și Ecaterina merse cu soțul ei la închisoare împărtășind cu el șaptesprezece ani de grea suferință și lipsă, până când regele a murit și soțul ei a fost eliberat.
Fără multe vorbe, Ecaterina a împlinit cuvintele Scripturii: „Unde te vei duce tu, acolo voi merge și eu, și unde vei trăi tu, voi trăi și eu." (Rut 1, 16)
(Volumul „Pelerin spre înaltul Cer", apărut la Editura „Nico", se găsește le Catedrala Mare)
