CUM I-AU „INVADAT" OLTENII PE ARDELENI

Distribuie pe:

Erau anii 1960 - 1970, când în Republica Populară România se construia marea industrializare şi se dezvolta agricultura colectivizată. Unora le mergea bine, alţii, în schimb, au avut de suferit. „Colhozurile" i-au nenorocit pe bieţii ţărani, dar şi pe muncitorii din fabrici şi uzine, pe mineri sau pe cei din transporturi.

Ţara era împărţită în regiuni, unele mai dezvoltate economic, altele mai rămase în urmă. Din cauza asta, au apărut multe neînţelegeri, mai ales prin Oltenia, pe care partidul şi guvernul erau obligate să le rezolve.

Unii şefi de prin Oltenia, cărora li se urcase „democraţia" la cap, au mai deraiat uneori de la principiile şi tezele comuniste, au făcut gafe care i-au cam costat. Deveniseră atât de „naţionalişti" cu regiunea lor, încât s-au iscat glume şi bancuri pe seama lor. Cică, oltenii ar fi decretat „Republica Oltenia", cu capitala la Craiova şi cu imnul „M-a făcut mama oltean şi ficior de craiovean".

Organele locale au uitat că deasupra lor mai sunt şi alte organe de partid şi de stat şi s-au trezit cu o serie de activişti pe cap, care să îi trezească la realitate. Şi ce au făcut aceste organe centrale cu oltenii? Ceea ce au făcut şi cu moldovenii! Adică, i-au „împachetat", le-au dat funcţii de conducere administrative şi în producţie în „bloc masiv" şi i-au trimis pe capul vecinilor ardeleni, mai „greoi din fire", dar cu un grad de cultură mai avansat, datorită istoriei vestice a Transilvaniei, Crişanei şi Maramureşului.

Cel mai elocvent exemplu este cel al cărţii funciare a terenurilor, pădurilor şi imobilelor, care în restul ţării nu exista.

Aşa i-au „invadat" oltenii pe ardeleni, numai că aici, fiind şi maghiari, şi secui, aceştia nu s-au lăsat prea uşor administraţi de sudişti. Pe lângă olteni, au fost aduşi şi moldoveni, iar peste toţi, bucureşteni de pe Dâmboviţa.

Şi, cum ardeleanul e mai „greoi", dar deştept foc, i-a luat uşurel, cu binişorul, sau alteori cu scandal, iar cei din miliţie şi justiţie au avut probleme chiar şi cu cei din armată. Vedeai mulţi ardeleni în brigăzile de muncă, printre militarii de la construcţii, printre specialiştii din petrol, gaze şi mine, printre constructorii de drumuri prin munţi.

Despre mine, am scris de multe ori că am fost trimis forţat în Ardeal să înfiinţez Inspectoratul ISCIR la Târgu-Mureş, dar eu m-am adaptat uşor cu ardelenii şi cu etnicii, m-am simţit bine aici, am muncit alături de dânşii, iar acum, ca pensionar octogenar, mă simt foarte bine printre adevăraţii ardeleni, nu printre venetici.

Lasă un comentariu