Este tot mai evident faptul că unele teatre naționale, sau numai municipale, sunt conduse de directori care se comportă ca și cum nimeni și nimic nu i-ar mai putea clinti din acele funcții ale lor. Ca urmare, în anturajul intim și profesional al acestora și-au făcut loc, dând din coate, și numeroși actori, textieri, dramaturgi și regizori de slabă calitate profesională și de o îndoielnică moralitate. S-a ajuns, astfel, în jenanta și păguboasa situație ca de dragul modernismelor, a mândriei, îngâmfării, ignoranței și prostiei, spectacole lor să schimonosească nu numai textele originale ale dramaturgiei lui Caragiale, Molliere, Shakespeare sau Cehov, ci și să falsifice mesajul lor adevărat adresat spectatorului.
Din nefericire, cam de aceleași „boli" suferă și spectacolele marilor ansambluri folclorice profesioniste, când pașii dansatoarelor, care încearcă să mimeze „Purtata fetelor de la Căpâlna Jidveiului" sau „Ficioreasca fetelor de la Crihalma Făgărașului", în loc să fie cei reali, ai țărăncii ardelence și românce, sunt ai oricărei balerine maestre pe care o poți admira în „Lacul lebedelor" de Ceaikovski. Pentru că acei pași falși, superstilizați, ca și costumele lor, sunt orice numai populari și populare nu sunt! Și mai grav este că după așa-zișii „coregrafi" profesioniști, s-au luat și instructorii de dansuri ale puținelor ansambluri și formații care mai activează pe lângă căminele culturale de la sate sau a caselor de cultură orășenești și municipale.
