SFIDĂRILE LUI IOHANNIS (XII) Oamenii lui Iohannis

„Preşedintele Iohannis mi-a înşelat încrederea prin punerea în posturi a celei mai dăunătoare părţi a intelectualităţii din ţară... intelectualii lui Băsescu" (Prof. univ.dr. L. Antonesei, susţinător al lui Iohannis în campania prezidenţială, cel care i-a refuzat ulterior invitaţia de a participa la un dineu la Cotroceni).

Senin, ca şi cum sub nicio formă nu ar fi implicat într-o parodie de „curăţenie politică" pentru a instaura o Românie altfel, dimpotrivă, preşedintele Iohannis a ţinut să ne convingă în scris că „toţi consilierii mei care au intrat în echipa mea sunt specialişti care m-au convins de competenţa lor... Fără să simt că sunt pe aceeaşi lungime de undă, nici nu aveau cum să ajungă în apropierea mea"(II, pg.247)! Şi acum să vedem, stimaţi cititori, cât de „specialişti" sunt oamenii cu care preşedintele, masonul Iohannis (cel „votat de C.I.A... cu ajutorul filialelor acesteia, care sunt serviciile secrete româneşti", cum afirma ziaristul C.V. Tudor), vrea să eradicheze neregulile, „să dispară din politică... lipsa de responsabilitate, corupţia şi abuzul" (II, pg.202), chiar dacă acţiunile lui de inspiraţie ocultă (căci a cocheta cu acţiunile masonice, nu mă refer la cele „la vedere", ci la acelea combătute chiar de părintele Constituţiei, Iorgovan, este o nesocotire a articolului constituţional 40,4 prin care asociaţiile cu caracter secret sunt interzise în România) capătă mai degrabă accentele unui teribil regim de teroare judiciară. Aşadar:

D. Mihalache (şeful Cancelariei Administraţiei Prezidenţiale). Nesocotind evidenţele, după atâtea încercări ale lui Iohannis să provoace demisia Guvernului, acesta a declarat cu o dezinvoltură şocantă că „Preşedintele nu a forţat căderea Guvernului nici înainte, nici după Colectiv" , iar despre Ponta - încălcându-i prezumţia de nevinovăţie, a spus că „era înţelept să demisioneze din momentul în care a apărut dosarul său, era o vulnerabilitate pentru România". Nu poţi să rămâi decât fără cuvinte!

T.N. Bran (purtător de cuvânt al Preşedintelui).

S-a remarcat prin denigrarea imaginii Bisericii Ortodoxe, în urma unui roman pe care l-a scris despre cazul din 2005 al tinerei moarte la Mănăstirea Tanacu, cu toate că experţi în medicină au constatat şi declarat că a fost vorba despre o eroare medicală. Batjocorirea slujitorilor Bisericii a căpătat apoi conotaţii internaţionale, căci din acest roman s-a inspirat scenaristul şi regizorul Mungiu (fratele „celebrei" antiromânce Alina, de la G.D.S., din rândul „intelectualilor" cu care are afinităţi Iohannis), autor al filmului „După dealuri", premiat la Festivalul de Film de la Cannes din 2012. Din fericire, T.N. Bran şi-a dat până la urmă demisia de la Cotroceni.

G. Scutaru (consilier prezidenţial pentru Apărare). Cercetat de D.N.A.

L.M. Ştefan (consilier prezidenţial). Agent al C.I.A., conform Presei.

M. Ionaşcu (consilier prezidenţial pe probleme politice). Agent al C.I.A., conform Presei.

C.D. Ionescu (şeful Comunităţii Naţionale de Informaţii). Este unul dintre cei care a profitat de pe urma prăbuşirii frauduloase a F.N.I. Ca nu cumva să dispară relaţiile clientare din România, el a fost propulsat de Iohannis la rugămintea lui Hellvig. De ce? Pentru simplul motiv că acest Ionescu îi este naş de cununie lui Hellvig şi, pe când era el ministru de Interne, în 1999, Hellvig îi fusese consilier... Şi uite aşa „o mână spală pe alta"...

M.R. Ungureanu (fost şef al S.I.E). Este evreu maghiar. Numirea lui, cu încălcarea procedurilor de rigoare şi a normelor democratice, a fost sintetizată cel mai bine de ziaristul I. Cristoiu: a fost „impus cu forţa de preşedinte, sau mai degrabă de Forţele obscure care-l controlează pe preşedinte". Cu alte cuvinte, încălcând articolul 65, 2h din Constituţie, preşedintele Iohannis l-a nominalizat pe M.R.U. la conducerea S.I.E. doar printr-o scrisoare de intenţie adresată preşedinţilor celor două camere ale Parlamentului, fără consultarea partidelor parlamentare şi fără să fie supusă discuţiei în C.S.A.Ţ.! Degeaba s-au mai „revoltat" alegătorii lui Iohannis din diaspora, căci „idolul" lor de la Preşedinţie nu le-a dat nici o explicaţie! Ne-a „explicat" însă, în scris, doar atât: „L-am numit consilier personal pe MRU... s-a pronunţat în favoarea exploatării (de la Roşia Montană - n.a.). L-am cooptat pe MRU în echipa mea pentru expertiza lui în politica externă" (II, pg.110). Poate... pentru „expertiza" lui în a sluji lui Soros, ale cărui interese în România le-a „servit" din plin...

E. Hellvig (şef al S.R.I.). Este evreu sas. Preşedintele Iohannis a respectat de această dată propunerea de numire a lui, în fruntea S.R.I., deoarece i-a invitat pe liderii partidelor parlamentare ca să le spună pentru cine a optat. Dar criteriul de nominalizare nu a fost profesionalismul, de altfel inexistent, ci doar faptul că, după părerea lui Iohannis, „este o persoană suficient de calmă... calmul este un lucru important"! Acest Hellvig l-a înlocuit pe G.C. Maior, „mutat" de Iohannis ca ambasador în S.U.A., cunoscut ca o persoană „celebră" deoarece, încălcând Constituţia (art.28), a dispus interceptarea de convorbiri telefonice şi mailuri fără ca vreo lege să îi permită aşa ceva! Numirea personajului în cauză, despre care Presa a dezvăluit că a fost racolat de C.I.A., i-a făcut pe ziariştii de la „Cotidianul" să se întrebe: „Poate un şef al S.R.I. să fie trimis ca ambasador, cu riscul de a pierde secretele ţării?". Cum să nu se poată, domnilor ziarişti, dacă aşa vor „muşchii" celor din spatele lui Iohannis?

E. Hurezeanu (angajat al Digi TV, un post pro-Iohannis în campania prezidenţială). Conform ex-şefului S.R.I., V. Măgureanu, acesta a fost colaborator al serviciilor secrete. Preşedintele Iohannis l-a numit ca ambasador în Germania.

A. Pleşu. Este primul dintre G.D.S.-işti care s-a oferit să îl susţină, în campania prezidenţială, pe Iohannis. Apoi, Iohannis l-a numit ambasador în Franţa. Cauza rămânerii lui în ţară nu îmi este cunoscută.

L. Niculescu (angajat al Digi TV). A fost propulsat de Iohannis ca ambasador în Franţa.

A. Gorghiu (co-preşedintă a P.N.L.). A fost beneficiara unor contracte de avocatură, când prim-ministru era C.P. Tăriceanu, încheiate cu o firmă „sugativă" de bani publici (Electrica). S-a asociat cu G. Ştefan, zis Pinalti, susţinător al „imaculatei judiciar" E. Udrea. Această protejată a lui Iohannis, Gorghiu, a destrămat familia lui L. Isar (fostul delegat pentru Mediul de Afaceri), a cărui soţie, aflându-le „isprava" chiar pe când era gravidă, a plecat din ţară...

V. Blaga (co-preşedinte al P.N.L). Pentru că a fost şeful campaniei prezidenţiale, lăudat peste măsură de Iohannis în cărţile sale, are şansa să treacă drept „nevinovat" în dosarul pe care îl are, la D.N.A., ca urmare la denunţul lui D. Coroş de a-i fi dat bani negri. La fel stă situaţia şi în implicarea sa în Afacerea Microsoft! Ce spune Köveşi? Spune că nu poate fi suspect, căci nu ajunge un simplu denunţ! Evident...

Da, stimaţi cititori, înconjurat cu astfel de „caractere" ne vorbeşte Iohannis, condamnat el însuşi de Justiţia din Braşov, de o „Românie normală" şi, desigur, „morală" sau „curată"...

 

Lasă un comentariu