Primăria Municipiului Reghin, Biblioteca Municipală „Petru Maior", Protopopiatul Ortodox Reghin, Direcţia Judeţeană pentru Cultură Mureş, Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş, Despărţământul Central Judeţean Mureş al ASTREI au organizat vineri, 17 martie 2017, de la ora 10,00, la Biserica cu hramul „Înălţarea Domnului" de la sediul Protopopiatului Reghin, Conferinţa cu tema APĂRĂTORII ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI ÎN PATRIARHIA ROMÂNĂ. Acest eveniment cultural a avut loc în contextul faptului că Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat anul 2017 - Anul omagial al iconarilor şi pictorilor bisericeşti şi Anul comemorativ Justinian Patriarhul şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului în Patriarhia Română.
La eveniment au luat parte şi oficialităţi locale, au participat doamna ec. Maria Precup, primarul municipiului Reghin, doamna Sorina Bloj, directorul Bibliotecii Municipale din Reghin, un număr însemnat de preoţi, profesori, elevi.
Programul a debutat cu săvârşirea slujbei parastasului în memoria victimelor comunismului din România, rânduială liturgică oficiată de un sobor de preoţi în frunte cu părintele protopop Teodor Beldean.
În cadrul conferinţei au fost susţinute mai multe expuneri. Părintele dr. Claudiu-Dorin Chiorean, inspector şcolar la disciplina religie în cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean Mureş, s-a referit la personalităţi ale culturii române care au suferit în acele vremuri, în special la Valeriu Gafencu.
Invitatul special al acestei manifestări culturale, părintele lector univeristar dr. Cosmin Cosmuţa, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii „Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca, a susţinut o prelegere extrem de interesantă şi atractivă, în cadrul căreia a radiografiat cele mai importante aspecte legate de modul în care Biserica Ortodoxă Română a suferit în timpul comunismului, precum şi modalităţile prin care ortodoxia românească a ieşit din comunism mai întărită.
Distinsul cărturar Nicolae Băciuţ, directorul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Mureş, a susţinut o expunere extrem de edificatoare, consistentă şi argumentată, în cadrul căreia s-a referit, printre multe altele, la condiţia intelectualului în închisorile comuniste, a evocat personalităţi precum Nichifor Crainic, Nicolae Steinhardt, tatăl Anei Blandiana - părintele Coman, a recitat versuri din creaţia lirică scrisă în temniţele comuniste. Nicolae Băciuţ, cu acest prilej, a făcut o evocare a scriitoarei Ana Blandiana cu prilejul împlinirii a 75 de ani de viaţă, referindu-se la cele mai importante aspecte legate de viaţa, personalitatea şi opera acesteia. Distinsul scriitor mureşean a făcut şi prezentarea cărţii Studii şi evocări istorico-religioase, autor fiind Florin Bengean, carte de curând apărută la Editura VATRA VECHE din Târgu-Mureş.
Coordonatorul şi moderatorul acestei manifestări culturale dr. Florin Bengean a prezentat generalităţi legate de realităţile dificile din timpul comunismului cu care s-a confruntat Biserica Ortodoxă Română şi modul în care a depăşit aceste momente atât de grele din istoria neamului românesc.
De asemenea, doamna Maria Matei a exprimat câteva gânduri referitoare la tema abordată. Doamna Sorina Bloj a vorbit despre câteva proiecte culturale de viitor ale Bibliotecii municipale reghinene. Părintele protopop Teodor Beldean a vorbit despre importanţa acestei manifestări culturale, despre buna colaborare între instituţii pentru reuşita acestui eveniment şi nu numai, despre greutăţile cu care s-a confruntat ortodoxia românească în timpul regimului comunist, despre importanţa aducerii aminte de cei care au cinstit ortodoxia românească prin toate mijloacele inclusiv prin suferinţă. Părintele Claudiu-Dorin Chiorean a sfinţit apoi câteva icoane realizate de copii din unităţi de învăţământ reghinene. Precum a început, activitatea culturală s-a şi încheiat, printr-o sfântă rugăciune rostită în memoria celor care au suferit prigoană în timpul comunismului pentru credinţa ortodoxă românească.
În cadrul conferinţei de la Reghin s-au exprimat idei foarte interesante, concrete şi argumentate. Actul de la 23 august 1944, care a facilitat drumul spre instaurarea unui regim totalitar în România, a adus cu sine profunde schimbări de ordin politic, social şi economic. După cum era de prevăzut, au survenit schimbări şi în viaţa Bisericii Ortodoxe Române şi a celorlalte culte din ţară. Practic, după 1944 (mai corect după anul 1948, când regimul totalitar a fost definitiv instalat în ţară, în urma actului samavolnic şi de forţă prin care s-a abolit monarhia, la 30 decembrie 1947), Biserica a fost înlăturată cu totul din viaţa statului, a devenit o instituţie marginalizată, mai bine zis „tolerată" de conducerea atee a statului, activitatea ei limitându-se strict la cadrul parohial şi la lăcaşul de cult al fiecărei parohii. Îndată după război nu şi-au mai putut relua activităţile asociaţiile preoţeşti care au funcţionat în perioada interbelică, precum şi asociaţiile de mireni care urmăreau reînviorarea sentimentului religios în mijlocul poporului. S-au întrerupt pentru o bună bucată de timp legăturile cu organizaţiile ecumenice din Apusul Europei, precum şi cele cu diaspora ortodoxă românească. Din 1949 Biserica n-a mai putut continua lucrarea ei caritativă-filantropică, fiind desfiinţate toate aşezămintele bisericeşti de acest gen. În acelaşi an a fost suprimat învăţământul religios din şcolile de toate gradele, s-a interzis asistenţa religioasă şi cultul în spitale, azile, cazărmi şi închisori. Pe tărâmul vieţii culturale, tot în 1948, au fost suprimate periodicele bisericeşti ale tuturor eparhiilor (cu excepţia „Telegrafului Român" de la Sibiu), au fost desfiinţate multe instituţii de învăţământ teologic. În acelaşi an s-au desfiinţat câteva eparhii, precum şi posturile de arhierei-vicari, încât până în 1948 au fost „puşi în retragere" vreo 20 de ierarhi.
Tot din anul 1948 a început un control permanent exercitat asupra slujitorilor Bisericii, prin aşa-numiţii „inspectori de culte" din cadrul Ministerului, iar mai târziu al Departamentului Cultelor, dintre care unii erau şi ofiţeri de securitate, care supravegheau atent instituţiile bisericeşti, gata oricând să reprime eventualele acţiuni considerate contrare intereselor regimului politic ateu. Erau controlate mai ales legăturile cu teologii din alte ţări veniţi în România, iar participările teologilor români la Congrese şi întruniri ştiinţifice peste hotare se puteau face numai cu acordul Departamentului Cultelor. Tot acesta cenzura absolut toate publicaţiile bisericeşti.
Îndată după instalarea regimului totalitar, sute de preoţi ortodocşi au fost arestaţi şi anchetaţi, aruncaţi în închisori, trimişi să lucreze la canalul de tristă amintire Dunăre-Marea Neagră, câţiva chiar deportaţi în Siberia, de cele mai multe ori pentru acuzaţii total nefondate, dar socotiţi periculoşi pentru noua ordine de stat. Această acţiune a început sporadic, din 1945, continuând cu o mare duritate în 1948-1952, apoi în anul 1959, şi a luat sfârşit abia în vara anului 1964, când au fost eliberaţi toţi deţinuţii politici. Lista celor care au suferit în timpul comunismului este una impresionantă.
În 1959, prin decretul de stat 410 au fost desfiinţate mai multe mănăstiri şi schituri ortodoxe, sute de călugări şi călugăriţe fiind scoşi cu forţa din ele şi trimişi fie în familiile lor, fie la muncă, în diferite unităţi de stat. În Bucureşti, mai ales în deceniul al nouălea, a început nefericita acţiune de demolare a peste 20 de biserici, dintre care unele erau monumente istorice sau de artă: mânăstirile Cotroceni, Văcăreşti şi Pantelimon, bisericile Sfântul Spiridon-Vechi, Sfânta Vineri, Albă-Postăvari, Enei, Spirea Nouă, Sfânta Treime, Dudeşti şi altele. Multe alte atrocităţi au fost săvârşite asupra ortodoxiei româneşti în timpul regimului comunist.
În ciuda atâtor restricţii şi supravegheri, ierarhii, călugării şi preoţii de mir au ştiut să fie mereu la datorie, în mijlocul credincioşilor, cultivând tradiţiile creştine strămoşeşti, contribuind la valorificarea patrimoniului cultural-artistic naţional şi la refacerea sau zidirea unor lăcaşuri de închinare, dar, mai ales, predicând adevărurile veşnice ale Evangheliei lui Hristos. De fapt, Biserica a fost singura instituţie care a propagat o altă învăţătură decât cea „materialistă-ateistă" oficială.
Aşadar, în anul 1948 au avut loc cele mai însemnate schimbări în viaţa Statului, dar şi a Bisericii, fapt pentru care se consideră acest an drept începutul unei noi perioade în istoria Bisericii noastre, care a durat până în decembrie 1989. De altfel, în acelaşi an a avut loc şi alegerea şi apoi înscăunarea celui de al treilea patriarh, Justinian Marina, cel care a ştiut să dea o nouă orientare vieţii Bisericii Ortodoxe Române, în funcţie de noile condiţii create de orânduirea social-politică totalitară din România. Activitatea lui a fost continuată, din anul 1977, de patriarhul Iustin Moisescu, iar din 1986 de patriarhul Teoctist Arăpaşu.
Putem spune, în concluzie, că activitatea culturală de la Reghin a fost una de mare ţinută, desfăşurată sub semnul profesionalismului, al emoţiei, al aducerii aminte de toţi aceia care au suferit pentru sfânta şi dreptmăritoarea credinţă ortodoxă românească.
