„Un om îi rodea mereu urechile lui Dumnezeu cu tot felul de cereri. Într-o zi, Dumnezeu i-a zis:
-Ajunge! Mă scoți din răbdări! Te las să ceri trei lucruri. Te ascult, ți le dau, dar după aceea nu-ți mai dau nimic. Hai, prezintă-mi trei cereri.
Omul a rămas blocat.
- Cum? - zice - pot să-Ți cer orice?
Dumnezeu:
- Da, dar numai trei cereri. Atât!
Omul și-a făcut curaj:
-Doamne, știi? Parcă nu îndrăznesc, dar Te-aș ruga să mă scapi de nevastă-mea. E plictisitoare, monotonă, lipsită de interes, ce mai, încuiată și de-a dreptul insuportabilă. Nu mai pot trăi cu ea. Mă scapi de ea?
- Bine - zice Dumnezeu - dorința îți este împlinită. Și i-a murit femeia. La înmormântare, pe când rudele și prietenii se rugau pentru moartă și boceau, omul a fost cuprins de jale și a exclamat:
- Doamne, ce femeie grozavă am avut și n-am știut s-o prețuiesc când trăia. Era o neîntrecută gospodină și avea o voce plăcută. Și omul nostru s-a îndreptat către Dumnezeu și L-a rugat:
- Doamne, dă-mi-o înapoi!
Redă-i viața!
- Bine, - zice Dumnezeu - ți-am împlinit și a doua cerere. Mai rămânea una. Omul se gândea:
- Ce să mai cer? Cere părerea prietenilor: „Cere bani" - i-au zis unii. „Ai bani, ai totul". „Dar la ce îți folosesc banii dacă nu ai sănătate?" - îi zic alții. Unul îi zice: „La ce-ți slujește sănătatea dacă într-o zi vei muri? Cere nemurirea". „La ce îți slujește nemurirea dacă nu ai pe nimeni pe care să-l iubești? Cere iubire". Iar omul era încurcat de tot. Stă, se gândește, se gândește, dar nu se poate hotărî.
Și uite așa au trecut cinci ani, au trec zece. Și Dumnezeu îi zice:
- N-am auzit a treia cerere. Cât să te mai aștept?
- Doamne -zice omul - nu mai știu ce să cer. Ai putea Tu să mă sfătuiești ce să-Ți cer?
- Bine, îi zice Dumnezeu, îți spun Eu ce să ceri. Cere să fii fericit, orice ți s-ar întâmpla"!
