DEZORDINE ŞI ANARHIE ÎN POLITICA ŞI SOCIETATEA ROMÂNEASCĂ

Distribuie pe:

Cred că sunt în asentimentul d-voastră, stimaţi cititori, în a-mi exprima sentimentele de revoltă, indignare şi îngrijorare faţă de tot ceea ce s-a întâmplat şi se întâmplă în politica românească post-decembristă, care pe acest fond al dezinteresului faţă de ţară şi popor, în favoarea intereselor meschine unipersonale şi de grup, prin diverse strategii şi mecanisme mai puţin înţelese - oculte, a condus la această stare de dezordine şi dezorganizare a societăţii româneşti. Nu este greu de înţeles de ce s-a ajuns la această stare de entropie - degradare socială, economică şi morală, răspunsurile la aceste întrebări putând fi găsite în ceea ce în mod convenţional denumim politică. O politică falsă şi disimulată, întrucât adevărata politică, bazată pe autoritate şi competenţă, are cu totul şi cu totul alte resorturi şi determinări decât amatorismul celor care au înfăptuit-o, lipsiţi de profesionalism, desfăşurată pe fondul carierismului şi arivismului politic, şi nu a unei vocaţii şi determinări care să depăşească propriile interese individuale şi de grup. A unei politici bazate pe structuri de forţă, incompatibile cu statul democratic şi de drept, bazată pe puterea de influenţă şi constrângere, prin acele false structuri ce formează aşa-numitul stat paralel, şi nu pe o reală democraţie, cu oameni competenţi şi responsabili, cu statusuri bine consolidate profesional şi politic, şi nu cu indivizi ajunşi pe funcţii aşa cum au ajuns cei mai mulţi politicieni în aceste structuri ale puterii. Explicaţia poate fi adâncită dacă explorăm structura psihologică şi psihanalitică a acestor agenţi politici, dornici de parvenire cu orice preţ, la care mai importantă este imaginea persoanei lor decât personalităţii (cu o imagine de sine de cele mai multe ori alterată, şi cu un superegou bine reliefat, evident, nu întotdeauna pozitiv), care, de dragul arivismului şi carierismului, şi-au abandonat carierele lor profesionale, nesemnificative pentru cei mai mulţi, în favoarea politicii şi a avantajelor induse de această nobilă şi responsabilă activitate, pe care puţini o respectă la adevărata sa valoare. Nu mă refer la cei care din politică au făcut un scop, din păcate foarte puţini sau aproape inexistenţi, ci la cei la care această ocupaţie conjuncturală a devenit un mijloc de căpătuială, adică un mijloc prin care sunt apăraţi de toate păcatele care sunt înscrise în gena lor de infractori potenţiali, politica fiind pentru aceştia un mijloc al protejării şi „mântuirii păcatelor" acestora, şi nici pe departe un scop naţional. Aici, în politică, găsesc spaţiul de manevră cel mai favorabil în a-şi pune în aplicare toate pornirile instinctive - bazale, pe acest fond a raţionalităţii scopurilor în defavoarea mijloacelor la care recurg, ştiut fiind că în politică primează etica scopurilor şi nu etica mijloacelor, fiind promovată anarhia şi nu ordinea şi echilibrul social.

Asemenea adevăruri ne sunt dezvăluite în prezent de mass-media, vizând mai mult emoţionalul şi senzaţionalul decât raţionalul, demagogia şi ipocrizia fiind regăsite şi în rândul acestor personaje care fac aceste dezvăluiri sub stigmatul fricii, şi nu într-un mod dezinteresat sau de dragul interesului naţional, cei mai mulţi fiind copărtaşi la dezastrul naţional şi beneficiari ai acelui atât de mult invocat stat paralel (corectă ar fi denumirea putere paralelă, statul fiind altceva decât puterea informală - paralelă sau paraputere) care surpă edificiul arhitectural a ceea ce înseamnă adevăratul stat de drept, sau după exprimarea unui asemenea carierist, care a beneficiat de un status mult peste nivelul competenţelor şi intelectului de care dispune, a unui „stat vertical", care în esenţa sa se dorea un stat mafiot, în prezent fiind un stat autocratic, bazat pe constrângere, în care predomină interesele de grup şi nu cele naţionale.

Desigur, pe buzele tuturor se regăseşte întrebarea firească: cum de s-a putut ajunge la această stare degradantă a societăţii româneşti?, la care se adaugă altă întrebare complementară, şi anume, care sunt cauzele şi mecanismele care au favorizat această stare de dezorganizare - entropie socială? Este de domeniul evidenţei ca răspunsul să-l căutăm şi să-l găsim în factorul politic, mai precis în incompetenţa, imoralitatea şi iresponsabilitatea agenţilor politici. Adevăr doar pe jumătate spus, întrucât la umbra ignoranţei şi indiferentismului politic celor mai mulţi dintre noi, cei care ar trebui să reprezentăm ceea ce într-o societate cu un regim politic democratic şi cu un stat de drept, denumim societate civilă, s-au petrecut toate matrapazlâcurile din politica românească, de care în bună parte ne facem şi noi vinovaţi prin acceptare şi neimplicare, de dragul intereselor personale şi a dezinteresului social. Dar şi influenţaţi de mecanismul psihologic al empatiei şi acceptării - alegerii unor conducători care corespundeau în mai mare măsură cu imaginea sinelui fiecăruia dintre noi, şi nu cu ceea ce ar trebui să fie aceşti conducători. Astfel, pentru faptul că un viitor preşedinte de ţară se comporta ca cei mulţi, „fiind de-al lor", favorizat şi de nivelul spiritual scăzut, a fost ales, în dauna tuturor consecinţelor care puteau fi prevăzute, dispunând de suficiente antecedente care prefigurau un asemenea profil de fals şi toxic politician. Un preşedinte de tristă amintire, a cărui politică îşi arată roadele în prezent, prin ceea ce a construit şi apărat în timpul cât a domnit peste noi prin camarila de care s-a înconjurat. Acest personaj malefic a creat aceste structuri informale, percepute ca nişte scuturi protectoare, lui şi celor pe care îi proteja, şi în care au fost promovate cele mai incompetente şi obediente personaje, de care, din păcate, a depins politica de la nivelul întregii societăţi, impactul acestei politici iraţionale şi iresponsabile fiind resimţit de fiecare dintre noi.

 

Lasă un comentariu