• Cea mai mare bătălie pe care o purtăm în viață se petrece în interiorul nostru, în mințile și inimile noastre. Avem, în acest sens, la dispoziția noastră, cea mai mare resursă pentru ajutor, prezența puternică a lui Dumnezeu în noi. Sfântul Apostol Ioan scrie: „Cel ce este în voi (Hristos) este mai mare decât cel ce este în lume (Satana)" (I Ioan 4,4). Sfântul Teofan întrebă: „Tu îl cauți pe Domnul?". Și tot el răspunde: „Caută-L, dar numai înăuntrul tău. El nu este prea îndepărtat de nici unul dintre noi. Domnul este aproape de aceia care cu adevărat Îl cheamă pe El. Găsește un loc în inima ta și vorbește acolo cu Domnul. Ea este cămara de recepție a Domnului. Oricine Îl întâlnește pe Domnul, acolo Îl întâlnește, fiindcă El n-a stabilit alt loc de întâlnire cu sufletele noastre". Mântuitorul Iisus Hristos vrea să fie în inimile noastre, care este sediul simțurilor, al iubirii și al simpatiei. Noi, care ne-am îmbrăcat în Hristos prin Botez, avem datoria sfântă de a veghea cu strictețe, ca inima noastră să bată neabătut pentru El, Care pe Golgota a suferit și a murit în chinuri negrăite pentru păcatele noastre.
***
• Când omul intră în lume, prin nașterea sa, el are pumnii strânși, ca și cum ar vrea să spună: „Lumea este a mea. În curând, o voi apuca cu toată mâna mea". Când omul părăsește lumea, prin moartea sa, palmele lui sunt larg deschise, ca și cum ar vrea să declare: „N-am luat nimic cu mine din lume". De aici se vede clar că lucrul cel mai important este să-L posedăm pe Hristos, Care poate să ne însoțească dincolo de moarte și să rămână cu noi întreaga veșnicie. Dacă trăiești numai pentru familie, într-o zi copiii au crescut și au plecat, iar viața ta s-a terminat. Dacă trăiești numai pentru împliniri în ocupația ta, într-o zi bătrânețea va sosi și alții mai tineri vor tinde cu nerăbdare să-ți ia locul, iar viața ta s-a terminat. Dacă trăiești numai pentru slava ta de la oameni, într-o zi influența ta va dispărea. Trăind pentru Hristos, ai o moștenire care în veac nu va dispărea. De aceea, El ne poruncește: „Lucrați nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne întru viața veșnică". (Ioan 6, 27).
***
• Crucea este pentru creștin simbolul interferenței cerului cu pământul, a spiritului cu materia. Crucea este singurul tipar care ne îngăduie să înțelegem taina lumii și a vieții, e singura cheie de care să dispunem spre a intra în Împărăția învierii. Prin Cruce a venit răscumpărarea - zice Sf. Grigorie de Nyssa - arătând că însăși forma Crucii, plecând dintr-un punct central și îndreptându-se în patru puncte opuse, reprezintă universala revărsare a puterii și bunătății Celui răstignit pe ea. Sfânta Cruce e semnul pe care Mântuitorul l-a sădit adânc în pământ, ca dovadă că ne-a iubit și că ne iubește, așa cum numai Dumnezeu iubește, adică fără margini și peste fire. „Priviți Sfânta Cruce - zice Sf. Fericitul Augustin. Mântuitorul are capul plecat spre a-i săruta pe oameni; inima deschisă pentru a-i primi în ea; brațele întinse pentru a-i îmbrățișa; corpul întins pentru a-i răscumpăra. Gândiți-vă cât de mari sunt aceste dovezi de iubire; cântăriți-le cu cântarul inimilor voastre, pentru ca, în întregime, să vi se imprime în inimă Cel ce, în întregime, a fost pironit pe cruce".
Din volumul „Hristos, salvarea noastră"
