Din cauze naturale sau, mult mai probabil, aflată sub un strict control, pandemia se stinge. Semnele sunt evidente și, nemaiîntâlnit la oricare altă epidemie cunoscută, ca la un semn, dispariția bolii se comite simultan în zeci de țări. La fel ca și apariția ei.
Pretutindeni, inclusiv în Uniunea Europeană, măsurile de relaxare iau locul nenumăratelor constrângeri ce s-au succedat timp de un an și jumătate într-un ritm ce a îngrozit omenirea și i-a schimbat percepția asupra drepturilor sale firești. Este tot mai clar că, începând cu luna iulie, vor mai rămâne în vigoare numai câteva măsuri de constrângere. Nu prea multe. Suficiente, însă, pentru a nu înnebuni cu toții de bucuria prea multelor libertăți. Pericol cu atât mai probabil cu cât suntem deja ultraeuforici fiindcă, din dragoste profundă pentru noi, politicienii ne înapoiază, cu lingurița, drepturile furate brutal din firescul vieții noastre de toate zilele. Am întâlnit români fericiți, pentru că acum putem merge pe stradă fără declarații scrise. Sunt pline ecranele televizoarelor, de persoane care, altfel, par normale, dar care exultă, fiindcă ni se permite să inspirarăm aerul dimineții, fără mască și fără amenințarea amendării, pentru că putem savura o bere la terasă, fără frica unei razii polițienești.
Iată că, în contradicție evidentă cu tendințele generale de revenire la o viață cât de cât apropiată de normalitate, Uniunea Europeană intenționează ca, de la 1 iulie (zi în care sunt anunțate cele mai multe relaxări la nivel european!) să instituie o nouă restricție. Întâi iulie va fi ziua în care Certificatul Digital Covid va deveni un document obligatoriu pentru oricine vrea să circule în spațiul european. Adică, în acel spațiu declarat liber circulației cetățenilor U.E., prin chiar actul care stă la baza existenței Uniunii! Conceput ca nou pașaport necesar atât în interiorul, cât și în afara teritoriului U.E., lipsa acestuia va restricționa drastic circulația liberă a persoanelor ce nu s-au supus de bună voie vaccinării. Dar nu numai atât. În interiorul fiecărui stat al Uniunii, el va permite sau nu accesul în restaurante ori în sălile de spectacol. Va condiționa inclusiv participarea la evenimentele de familie, cum ar fi căsătoriile, nunțile, botezul sau înmormântările.
Rezultatul? Oficialitățile U.E. sunt fericite de eveniment. Mai mult, Certificatul Covid, acest “Bilet de Voie” specific numai instituțiilor restrictive (ospicii, internate, lagăre, penitenciare etc.) este prezentat lumii ca o mare realizare în favoarea libertății de a exista a cetățeanului european. Și spun “libertății de a exista”, întrucât, fără Certificat, aproape toate drepturile tale de cetățean al Europei dispar. Este ca și cum nu ai exista. Care să fie motivul?
Motivul real pare a fi vaccinul însuși. Nu întâmplător, de fiecare dată când s-a vorbit despre Certificatul Covid s-a amintit și că mai există un număr oarecare de vaccinuri neutilizate, precum și o cifră cu multe zerouri plătită în avans pentru achiziționarea altui număr, cu multe zerouri și el, de doze ale vaccinului. La 25 mai, spre exemplu, după ședința Comisiei Europene care a aprobat planul de introducere a Certificatului Covid, în mod firesc și democratic, șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a organizat o conferință de presă. Acolo, după ce și-a exprimat satisfacția privitoare la aprobarea Certificatului Digital, a ținut să sublinieze că procentul europenilor vaccinați este încă nesatisfăcător, că pentru a îmbunătăți situația vor fi livrate, până la sfârșitul săptămânii, mai mult de 300 milioane de doze ale vaccinului și că se are în vedere ca numărul dozelor achiziționate să crească luna viitoare până la 400 milioane. Adică, aproximativ încă o doză pentru fiecare european bătrân, tânăr sau copil, femeie ori bărbat (să reținem că întreaga populație a UE este de aproximativ 450 milioane!) “Dacă vom continua în acest fel, suntem încrezători că vom reuși să redeschidem societățile noastre în condiții de siguranță” a declarat ea, adăugând că U.E. este pe cale să-și atingă obiectivul de a inocula vaccinul la 70% dintre adulții europeni, până la sfârșitul lunii iulie.
Și, desigur, efortul bordului U.E. de a-și vaccina cetățenii se răsfrânge asupra guvernelor tuturor statelor din Uniune. În România, țară bine cunoscută pentru înclinare ancestrală spre slugărnicie a conducătorilor săi, nebunia vaccinării cunoaște deja aspecte grotești. Prim-ministrul, miniștrii din guvern, principalii factori politici se întrec cu toții în a-și expune sentimentele față de vaccin. “Vrei să bei o cafea liniștit? Vaccinează-te!”, ne sfătuiește premierul. Îndemnați de șef, prin clipuri publicitare care se succed neîncetat pe ecranele televizoarelor, miniștrii transformați în agenți sanitari poeți și în epidemiologi cu aptitudini teatrale, ce ar umple de invidie starurile emblematice ale Hollywood-ului, ne asigură că vaccinul este minunat. E al doilea după Dumnezeu. Precum un mare zeu îndurător cu supușii săi, el este cel care ne va permite să fim vizitați de nepoți, să ne căsătorim copiii, să mergem la spectacole, să pășim pe stadioane, să ieșim la o bericică, să ne coafăm la cei mai faimoși hairstiliști (frizerii și coafezele dispărând din vocabularul cotidian), să ne cizelăm mușchii într-o sală de antrenamente, să ne plimbăm seara iubita prin parc, ținând-o pe după talie sau să ne sărutăm fără teamă nevasta.
Apreciat ca un nou instrument prin care se forțează vaccinarea celor care mai au încă îndoieli în privința utilității demersului, Certificatul Covid înlocuiește pașaportul devenit inoperabil de ani buni în spațiul european și instituie încă o discriminare serioasă a cetățenilor trăitori pe teritoriul U.E.
Deși sunt mulți cei care cred că în marea sa bunătate Uniunea Europeană se gândește la sănătatea noastră, a tuturor, că forul european este solidar cu durerile care ne devastează fizic și spiritual, politica U.E. nu are nicio legătură cu vreo îngrijorare față de sănătatea oamenilor. Este o realitate pe care o simțim și noi. Este situația pe care ne-o descrie și fostul ministru al economiei și fostul parlamentar Varujan Vosganian în articolul “Foamete versus vaccinuri: Chipul pervers al solidarității”, referindu-se la activitatea F.M.I.-ului: “Să recapitulăm. F.M.I. cere colectarea a zeci de miliarde de dolari pentru cumpărarea de vaccinuri pentru Africa Sub-Sahariană, împotriva unei molime care a dus la 1,6 milioane de contaminări și 27 mii de victime. În schimb, nu suflă o vorbă despre cele 225 milioane de ființe subnutrite și despre cele 3 milioane de victime ale foamei. Acest subcontinent are nevoie, în primul rând, de hrană, și i se oferă... vaccinuri. În condițiile în care foametea face de o sută de ori mai multe victime decât virusul corona”.
Și nouă, europenilor, ne este foame. Și aici foametea face mai multe victime decât virusul SARS-Cov-2. Și la noi, în România, circa 225.000 de copii se culcă seara flămânzi. Ce li se oferă lor? După blocarea nivelului alocațiilor de hrană, prin bunăvoința sa, guvernul, începând cu aniversarea Zilei Copilului, le dă vaccinuri!
Ca să nu rămână cu milioane de vaccinuri blocate prin depozite, pentru că nu-și mai poate cere înapoi mormanele de bani plătite în avans pentru dozele de vaccin planificat a fi distribuite statelor componente, întrucât are, probabil, obligații față de colosul BigPharma, ca o bomboană pe coliva aproape înmormântatului Covid-19, căruia a început să i se câte prohodul, Uniunea Europeană ne blagoslovește acum și cu un inutil “Bilet de Voie”. Să ne bucurăm!
