O turma de oi pastea pe pasune. Pe neasteptate, aparu un vultur ce
se pravali din inaltul cerului, insfaca in gheare un miel si il duse cu
dansul. O cioara vazu intreaga intamplare si i se facu si ei de o bucatica
de carne proaspata. Isi spuse:
- Nu-i mare scofala. Am sa incerc si eu, ba am sa fac treaba mai
buna. Vulturul e un prostanac, a luat un mielut pirpiriu, pe cand eu o
sa iau berbecul acela gras, de colo. Si, crezandu-se puternica precum
vulturul, se repezi la un berbec. Dar zadarnic se opinti sa-l ridice. Nu
numai ca nu fu in stare, dar pe deasupra se mai si incurca in lana sa,
asa ca nu mai fu in stare sa zboare mai departe.
Cand ciobanul o vazu cum se zbate, o prinse, ii tunse aripile si o
dete copiilor sai ca jucarie.
- Taticule � intrebara copiii bucurosi � care este numele acestei pasari?
- Acum un ceas � raspunse pastorul � aceasta se credea vultur, dar
acum trebuie sa-si dea seama ca nu-i decat o biata cioara!
Fabula are si o morala: masoara-ti puterile inainte de a face ceva,
altfel risti sa te faci de ras!
Noapte buna, lume!
Parintele GHEORGHE SINCAN,
paroh la Targu-Mures
