Majoritatea românilor emigrați în Statele Unite ale Americii înainte de Primul Război Mondial erau proveniți din Transilvania, așa cum am mai spus-o. Ei emigrau din cauza opresiunii economice a regimului ungar, însă nu lipseau nici emigranții politici, mai ales printre intelectuali, ca de exemplu ziariștii, care fugeau de cascada proceselor abătute asupra presei românești din Transilvania.
La sfârșitul lui decembrie 1905, apare primul ziar românesc Românul, fondat de preotul greco-catolic dr. Epaminonda Lucaciu, fiul marelui luptător pentru unirea Transilvaniei cu România, Vasile Lucaciu. Câteva luni mai târziu, în septembrie 1906 apare, tot la Cleveland statul Ohio, ziarul America, sub conducerea preotului ortodox Moise Balea.
Până în 1918 apar, desigur, o mulțime de alte ziare și reviste, majoritatea efemere, numai cele două, Românul și America vor fi și vor rămâne principalele ziare ale emigrației românești din Statele Unite. Evoluția acestora a avut o istorie bogată și zbuciumată, de altfel ca viața plină de muncă, sacrificiu și speranță a celor ce-și părăsiseră pământul natal cu gândul de a-și agonisi în America o sumă importantă pentru ei, cu care la reîntoarcere să-și plătească datoriile, impozitele și din ce le mai rămânea să-și cumpere râvnitele iugăre de pământ sau să-și încropească vreun atelier meșteșugăresc de pe urma căruia să trăiască apoi liniștiți și la adăpost de nevoi.
Deși problematica celor două mari ziare românești de-a lungul anilor, de la apariție până la 1918, a fost extrem de diversă, totuși, în linii mari, ea se va structura pe probleme curente ale românilor din America și pe situația național - politică - a românilor din Transilvania, vădind în același timp și o preocupare susținută pentru România. Esențializând, putem afirma că toate tendințele și schimbările politice din țară și din Transilvania apar atât de detaliat și de compact în cele două ziare, încât, cercetându-le, ai certitudinea că, din primii lor ani de apariție, acolo, în Statele Unite, Transilvania și România sunt una și aceeași țară. Sfaturi și inițiative politice pornesc din coloanele Românului și Americii către patria de origine, proteste vehemente sunt publicate de cele două ziare ori de câte ori drepturile românilor ardeleni sunt călcate în picioare cu cinismul și brutalitatea binecunoscută, caracteristice guvernelor naționaliste ungurești.
Lupta românilor din Statele Unite constituie parte integrantă a mișcării naționale și cercetarea ei nu va fi completă atâta timp cât nu va cuprinde și activitatea celor două ziare principale, America și Românul. Acolo, în America, ele se bucurau, evident, de cea mai largă libertate de expresie, redactorii și colaboratorii lor nemaifiind sufocați de interminabilele procese de presă intentate de statul ungar care devenea din ce în ce mai represiv pentru naționalitățile nemaghiare.
O puternică undă de patriotism va fi insuflată prin intermediul celor două ziare, încă de la începuturile apariției lor, undă percepută ca atare și de românii din Transilvania. În 1911, America susține deschis și eficient o răsunătoarea campanie de presă împotriva vizitei în Statele Unite a contelui Apponyi Albert, reprezentant al guvernului ungar Khuen-Héderváry, care, deși acasă era cunoscut de nemaghiari ca un zelos oprimator al libertății dezvoltării lor culturale, în străinătate, adică în Statele Unite, se dădea drept mare democrat și pacifist.
În 1912, odată cu izbucnirea tulburărilor în Balcani, românii din Statele Unite încearcă speranțe noi, exprimându-le răspicat prin condeiul unui distins ziarist pe nume C. R. Pascu. Perspectivele implicării României în război umpleau sufletele românilor din America de „bucurie" și nădejde în viitorul neamului nostru, aceștia gândindu-se, evident, mai întâi la frații lor din Transilvania, cum consemna C. R. Pascu în America: „Va veni timpul, poate, într-un viitor cât mai apropiat, când (România -n. ns.) va interveni și în favoarea noastră ca să scăpăm de dominația asupritoare a aristocrației ungurești".
An de an, avântul publicațiilor românești crește mereu până când, în 1918, întreaga suflare românească din America se declară purtătoare a idealului unității Transilvaniei cu România, ducând o campanie intensă pentru a determina guvernul american să-i sprijine pe români, moral și material, politic și militar, până la realizarea deplină a dreptei lor aspirații istorice.
Acțiuni ca aceea a Misiunii Patriotice Naționale și formarea unei legiuni de români americani sub comanda căpitanului Vasile Stoica, având misiunea de a lupta pe frontul de vest alături de aliați urmăreau același scop. Ziarul America se găsește în fruntea opiniei publice a românilor americani care cer ca biserica ortodoxă din America să se rupă de legăturile ecleziastice cu trădătorul Mangra de la Sibiu. Târziu înființata legație română de la Washington, condusă de dr. C. Anghelescu, joacă și ea un rol considerabil alături de presă în influențarea cercurilor politice americane. Într-o emoționantă întâlnire a românilor americani cu membrii legației proaspăt sosite din România, aceasta este asigurată de simpatia și dragostea românilor americani pentru cauza României și aliaților, promițând că vor face tot ce le stă în putință să ajute la triumful democrației în lumea întreagă și la împlinirea idealului național prin „dezrobirea românilor asupriți de stăpâniri vitrege".
(va urma)
