„NAŢIUNEA ESTE SFÂNTĂ" - „Pentru a înţelege cât este de vinovată răpirea de teritorii unei naţiuni", se cade să ne amintim că TERITORIUL UNEI NAŢIUNI e cu totul altceva decât o proprietate obişnuită; ESTE PĂMÂNTUL SFÂNT AL PATRIEI, - mormântul strămoşilor, leagănul copiilor, căminul unei mari familii. A pune pe el pecetea unei stăpâniri străine nu e numai un jaf nelegiuit, ci este un act de profanare". Anatole France (1884-1924), scriitor francez.
„STATELE îşi păstrează vigoarea lor şi ajung la cea mai strălucită propăşire, atâta timp cât cetăţenii se supun legilor. Atunci când ei nu se mai supun, statul nu e mai bine cârmuit, în familii începe neorânduiala şi ÎN ŢARĂ DOMNEŞTE VRAJBA". Socrate (469-339 î.Hr.), filosof idealist grec
***
„DEŞTEPTAREA" - „Deşteaptă-te, popor al meu / Tu, cu credinţă-n Dumnezeu, / Ridică-ţi fruntea din pământ, / Priveşte sus spre cerul sfânt. Să nu uiţi doina, rugăciunea, / Cu ele-n glas am biruit / Şi-atunci când ne-a-ncercat furtuna / Tu drept rămas-ai, neclintit. Aprinde o făclie şi te roagă / Pentru cei mutaţi în veşnicii, / C-au dus pe umeri ţara cu voinţa / Să fim azi fiii Marii Românii. Cântaţi copiii mei frumoşi, / Cununa din Carpaţi scăldată-n rază, / Acest pământ cu atâţia voievozi / Ce stau la poartă ţării şi veghează".
Ioan. M. Lazăr
***
În ţara noastră există mai multe „Muzee de zoologie". Dacă vom intra în secţia păsărilor, o să ni se pară că suntem în codru: vulturul cu aripile întinse gata, parcă, să zboare; mierla, cu ciocul deschis, gata să cânte! Lebăda parcă pluteşte pe apă; cocostârgul parcă pândeşte o broască. Peste tot, parcă păsările stau gata, gata să zboare. Dar, vai! Lumea aceasta de păsări este o lume moartă; păsările au numai chip de viaţă, dar ele sunt moarte, pline de paie (împăiate); sunt fără „duh de viaţă".
FRAŢI ROMÂNI- ŢARA şi POPORUL sunt în suferinţă. De ce?
a). Toţi tragem în toate părţile şi suntem super-deştepţi în toate.
b). Ne certăm pe toate posturile TV, suntem mari vedete, dar fără nici un rezultat pozitiv.
c.). Vedem paiul din ochiul aproapelui, fără să ne vedem bârna din ochiul nostru.
d). La alegeri suntem orbi şi alegem praful, nu aurul ŢĂRII.
e). Suntem asemenea păsărilor împăiate fără „duh de viaţă adevărat", dătător de pace, linişte, cumpătare, mulţumire în popor şi lui Dumnezeu. Şi tutuşi... nu este încă târziu: UNIRE - UNITATE - DUMNEZEU - ŞI DEMNITATE DE ROMÂN.
„1001 CUGETĂRI" vol. XII
