Atunci când suntem bebeluși, plângem când ne este foame, plângem când ne este sete, când ne este somn sau când ne doare ceva, când vrem să fim ținuți în brațe și să primim afecțiune, pentru că plânsul este singurul limbaj pe care îl cunoaștem pentru a ne manifesta nevoile și dorințele.
Mai târziu, creștem și... plângem în continuare. Atunci când suntem triști sau când suntem bucuroși, plângem pentru că în acel moment trăim o emoție intensă pe care simțim nevoia să o exprimăm.
Apoi, de la un anumit moment din viață, nu mai plângem sau, mai exact, nu mai plângem în fața altora! Acest lucru se întâmplă pentru că ne forțăm să ne abținem, fiind educați de „cineva" că plânsul înseamnă slăbiciune și lipsă de respect de sine (?!).
Plânsul nu este egal cu eșecul!
„Într-un punct critic al vieții noastre, ajungem pe negândite să punem egal între eșec, neputință și plâns. Nimic mai neadevărat! A fi puternic nu înseamnă să te abții să plângi, nu înseamnă să te prefaci că nu ai sentimente, că ești doar un robot cu șuruburile perfect unse, că ești o persoană intangibilă și atotștiutoare.
Nu reușești cu atitudinea asta decât să devii o persoană caraghioasă. Nu plâng ca să nu vadă ceilalți! Deci, nu plâng pentru că mi-e frică! Deci sunt o persoană puternică! Oare? Răspunsul este categoric NU!", explică psihologul Laura Maria Cojocaru, citată de descopera.ro.
Nimeni nu a deslușit tainele Universului!
În opinia specialistului, adevărata putere ți-o manifești atunci când renunți la rușini inutile. Adevărata putere ți-o manifești în momentul în care îți dai voie să trăiești așa cum simți, să renunți la frici (în special, la frica de părerea celorlalți), să renunți la rușini inutile, să decizi că, în loc să cauți atât de multă confirmare de la ceilalți, e mai util să înveți să te apreciezi, să te iubești și să te accepți tu însuți așa cum ești.
Adevărata putere interioară se manifestă atunci când spui și dezvălui adevărul despre tine, pentru că adevărul eliberează. Veți găsi, probabil, destule păreri care spun că plânsul este dăunător din diferite motive, însă gândiți-vă la următorul aspect: ce anume din funcționarea organismului nostru este lipsit de sens?
Dacă un organ, un os, un hormon, o emoție, o manifestare este acolo, cu siguranță are un rol! A descoperit cineva toate tainele creației și ale Universului ca să poată afirma cu toată convingerea că oricare din aceste lucruri care ne definesc trebuie scoase?
Lacrimile ne definesc ca ființe umane!
În concluzie, plângeți, pentru că emoțiile ne definesc ca ființe umane! Plângeți pentru că manifestarea emoțiilor este sănătoasă! Plângeți pentru că părerea celorlalți n-o să vă facă viața mai ușoară și mai frumoasă, părerea celorlalți nici nu vă ia, nici nu vă dă ceva, este doar o părere (alții habar nu au ce este bine pentru voi, ce vi se potrivește cu adevărat). Plângeți, pentru că a plânge este o dovadă de putere! Plângeți pentru că plânsul este o modalitate de vindecare a sufletului.
Lacrimile sunt secreții sărate și alcaline produse de glandele lacrimale, având un scop biologic și homeostatic (mai ales, prin absorbția lor în organism la nivelul pielii foarte subțiri de sub ochi).
Avantajele de necontestat ale plânsului
Lacrimile au scop protector, apărând împotriva factorilor iritanți, precum nisip sau vânt, curenți de aer sau anumite impurități prezente în aer, dar și contribuie decisiv la eliberarea toxinelor din organism și la instalarea stării de bine. Plânsul este considerat o metodă eficientă pentru a elibera hormonii stresului din organism, este cea mai rapidă, cea mai la îndemână și firească, cea mai eficientă metodă de a înlătura durerea emoțională.
Plânsul și lacrimile stimulează eliberarea endorfinelor, substanțe produse de creier, ceea ce, în mod natural, duce la îmbunătățirea stării de spirit și la diminuarea intensității durerii psihice. După o repriză de plâns, valorile tensiunii arteriale scad, iar oxigenul se absoarbe mai bine în globulele roșii.
