Azi, am vazut un om imbracat in costum popular!
Nu, omul in cauza nu era vreo statuie vivanta! Si nici
in vreo diorama nu l-am vazut, la un muzeu
etnografic, sub forma unui manechin de mucava,
imbracat in straie taranesti si expus privirii unor
vizitatori curiosi sa vada cum arata aceasta "specie
rara�. Taranul pe care l-am vazut eu era unul cat
se poate de real. Drumurile noastre s-au intersectat
pe asfaltul aceluiasi trotuar. A trecut chiar pe langa
mine! I-am admirat albul stralucitor (de curatenie!)
al portului si tinuta demna, mersul cu temei, cu pas
sigur, domol si apasat.
Chiar in dreptul sediului unei banci s-a oprit pentru
cateva secunde si s-a privit in geamul-oglinda al
fatadei, aranjandu-si cutele camasii taranesti, sub
chimirul lat cat o palma de voinic.
Cand m-am intors acasa, am trecut, ca de fiecare
data, pe langa biserica noastra, din cartier. L-am
zarit pe acel taran in alaiul unei nunti. Asadar, aici
venise taranul nost�! Fusese invitat de rudenii, la
nunta, la oras! Cinste celor ce nu s-au dezis de
(rudele de la) sat, cinste celui care nu s-a dezis de
portul popular! Mirele si mireasa tocmai iesisera
din biserica, iar in urma lor, coborau treptele, sa
ajunga in curte, cei ce asistasera la slujba cununiei.
Silueta taranului se distingea maiestuos, printre
domnii si doamnele cu Armani, cu Vuitoane si alte
toane. "Toaleta� taranului mi s-a parut cel putin la
concurenta cu ale celorlalti, daca nu cumva,
intrecandu-le prin simplitatea liniei croielii, prin
balansul perfect al culorilor (alb-negru) portului, si,
nu in ultimul rand, prin distinctia, eleganta, firescul
cu care-si "prezenta� tinuta! Distinctia lui venea din
interior, nu din singularitatea socanta a toaletei.
Nu semana deloc cu Brancusi la infatisare, dar,
prin portul alb si simplu, de taran, sugestiona
prezenta de odinioara a marelui sculptor, recomandat
prin saloanele ultramoderne ale Parisului,
drept "un prince-paysan��
M-am entuziasmat degeaba! Peste cateva ore,
acest taran venit la nunta la oras, va fi "strivit� de
volumele de beton, sticla si termopan ale
restaurantului unde au loc "felicitarile, masa si
dansul�. Nici n-ar fi asa greu de suportat "locatia�,
daca taranul nostru n-ar fi obligat sa suporte, ce-i
drept, de la o masa marginasa, situata mai
"spre usa�, in sectorul rudelor de la tara, bubuitul
"dobelor� si zbantuiala "dantausilor�.
Cine stie cum, printre rock, rap si manele,
"muzicantii� or canta si o invartita, ori o hategana,
pe gustul lui, dar el simte acut ca nu e de-al nuntii.
De-al acestui fel de nunta. Nunta de la oras este
departe de "conceptul� lui despre nunta. Nunta de
la tara, fireste. Si la tara s-a cam uitat de traditii, dar
la oras nuntile s-au� poluat! Material si moral.
Mi-e dor sa merg la o nunta (cat de cat) adevarata,
la tara, unde se mai pastreaza (cat de cat) traditiile!
Si totusi, cat mai exista oameni (tarani) care iubesc si
respecta cultura populara, mai exista speranta ca
mai sunt izvoare! Vechi si noi.
Nu stiu de ce, dar il asemui pe acest taran cu un
izvor de munte! Sau cu apele curate, clare, ale raului
care, in curgerea sa nesfarsita prin timp si spatiu,
se hraneste din izvoarele nesecate ale culturii
populare: cantecul si portul popular, traditiile,
obiceiurile populare�
Daca tot am vorbit despre izvoare, mi-am amintit de
un� "Izvoras�! Unul vechi dar� proaspat! Autentic
si nepoluat! Trebuie doar redescoperit.
Recent, s-au implinit 95 de ani de la nasterea
revistei "Izvorasul� � revista de muzica, arta nationala,
folklor si teatru satesc. In data de 1 iunie 1919, la sase
luni de la Marea Unire, un preot si invatator, vrednicul
de pomenire Gheorghe Dumitrescu-Bistrita, fondeaza
revista " Izvorasul�, initial, cu profil muzical.
In 1921, devine "revista de muzica, arta nationala
si folklor�, iar din 1936, revista va cuprinde si materiale
pentru festivitati satesti: serbari, aniversari, sezatori,
etc, precum si pagini de istorie folcloristica.
A fost una dintre cele mai longevive reviste
interbelice, aparand pana in septembrie 1940.
In 1958, parintele a facut un fel de inventar in
urma caruia s-a constatat ca, in decursul celor
21 de ani de aparitie, revista gazduise peste 20.000
de texte literare ale unor piese folclorice si peste
40.000 de cantece populare.
Revista a avut o larga raspandire in Romania
Mare, dar si la romanii de pe valea Timocului, din
Iugoslavia, din Grecia, din Armenia, si chiar in tari
din Africa si Asia.
Iata, pe scurt, cateva date din indelungata in
zile si rodnica in fapte biografie a preotului,
invatatorului, folcloristului, omului de cultura
Gh. Dumitrescu-Bistrita.
S-a nascut in 15 septembrie 1895, in comuna
mehedinteana Bistrita. A urmat studii teologice la
Manastirea Bistrita (Valcea) si la Ramnicu Valcea. In
paralel, studiaza si pedagogia si, in 1918, isi da
definitivatul ca invatator. Se-ntoarce in satul natal ca
invatator, in 1919, si va sluji scoala pana in 1940. Vreme
de 53 de ani, intre 1922 si 1975, va sluji neintrerupt la
altarul bisericii din satul natal.
Iata si alte fapte. Infiinteaza, in parohie, un Camin
cultural, o cooperativa sateasca, o casa de citit, o
farmacie. Desigur, activitatea de folclorist a avut
incununarea cea mai frumoasa, "Izvorasul�.
S-a stins, in 2 februarie 1992, in satul sau natal.
Un om care nu s-a-ntors niciodata la izvoare, pentru
ca nu le-a parasit niciodata!
