"Pe-un picior de plai,/ Pe-o gura de rai,/ Iata vin in cale,/ Se cobor
la vale/ Trei turme de miei/ Cu trei ciobanei./ Unu-i moldovean,/
Unu-i ungurean,/ Si unu-i vrancean./ Iar cel ungurean,/Si cu cel
vrancean,/ Mari se vorbira,/ Si se sfatuira/ Pe l-apus de soare/ Ca sa
mi-l omoare/ Pe cel moldovan/ Ca-i mai ortoman/ S-are oi mai multe,/
Mandre si cornute,/ Si cai invatati/ Si cani mai barbati...�
Undeva, in tinutul Bacaului, in vremea refugiului familiilor
moldovene din calea armatei domnitorului Alexandru Ipsilanti, in ziua
de 21 iulie 1821, vedea lumina zilei fiul medelnicerului Vasile
Alecsandri si al Elenei Cozoni, cel care avea sa fie numit peste ani,
"bardul de la Mircesti�: Vasile Alecsandri, poet, dramaturg, folclorist,
om politic, ministru, diplomat, membru fondator al Academiei Romane,
creator al teatrului romanesc si al literaturii dramatice in Romania,
personalitate marcanta a Moldovei si apoi a Romaniei de-a lungul
intregului secol al XIX-lea.
Vasile Alecsandri, "poetul care a dat romanilor �Miorita�, este
celebrat, pe 21 iulie, de Google, la 193 de ani de la nastere. Balada
�Miorita� a fost publicata pentru prima data de catre Vasile Alecsandri,
in sectiunea �Cantece poporale romanesti� din gazeta �Bucovina�
din Cernauti (an III, nr. 11, sambata, 18 februarie 1850) cu titlul
�Mieoara�� (Alina Costache).
A copilarit in "dulcele targ al Iesilor� , si la Mircesti, unde tatal sau
avea o mosie si unde avea sa revina pe intreaga durata a vietii sale,
cautand linistea necesara naturii sale sensibile. A inceput invatatura
cu un dascal grec, cu dascalul maramuresean Gherman Vida, apoi la
Iasi, la Pensionul francez al lui Victor Cuenim, alaturi de Mihail
Kogalniceanu si de Matei Millo - actorul prieten pentru care va
scrie "Chiritele� si o mare parte din "canticelele comice�.
In 1834, impreuna cu alti tineri boieri moldoveni,
printre care viitorul domn Alexandru Ioan Cuza si
pictorul Ion Negulici, studiaza la Paris, unde isi
sustine examenul de bacalaureat, in anul 1835. Tot
aici, in 1838, publica primele incercari literare in
limba franceza. Un an mai tarziu, se intoarce in tara,
ocupand un post in administratie, pana in 1846.
Calatoreste in Italia, impreuna cu Costache
Negruzzi, scrie si publica nuvela romantica
"Buchetiera de la Florenta�.
In 1840, impreuna cu Mihail Kogalniceanu si Costache
Negruzzi, conduce Teatrul din Iasi, incepand o
prodigioasa activitate de dramaturg � circa
2.000 de pagini �, aceasta constituind cel mai
rezistent compartiment al activitatii sale
creatoare si baza solida pe care se va dezvolta
dramaturgia romaneasca.
Din 1842 dateaza calatoria in muntii Moldovei,
in urma careia descopera valoarea artistica a
poeziei populare. Scrie primele sale poezii in limba
romana, pe care le va grupa mai tarziu in
ciclul "Doine�, strans legate de modelul popular
din care au luat nastere.
"� - Dragutule bace,/ Da-ti oile-ncoace/ La
negru zavoi,/ Ca-i iarba de noi/ Si umbra de voi./
Stapane, stapane,/ Iti cheama s-un cane/ Cel
mai barbatesc/ Si cel mai fratesc,/ Ca l-apus de
soare/ Vor sa mi te-omoare/ Baciul ungurean/
Si cu cel vrancean!...�
In 1844, impreuna cu Mihail Kogalniceanu si Ion
Ghica, editeaza saptamanalul "Propasirea�, in
care poetul va publica versuri ce vor fi incluse in
ciclul "Doine si lacrimioare�, iar in 11 ianuarie se
reprezinta piesa "Iorgu de la Sadagura�, comedie
de rezistenta in dramaturgia scriitorului.
In 1848, scrie poezia "Catre romani�, intitulata
mai tarziu "Desteptarea Romaniei�.
Vasile Alecsandri a fost unul dintre fruntasii de
seama ai miscarii revolutionare din Moldova,
redactand, impreuna cu Kogalniceanu si Costache
Negri, "Dorintele partidei nationale din Moldova�,
principalul manifest al revolutionarilor de aici. Desi,
in Moldova, miscarea revolutionara a avut un
caracter pasnic, fiind denumita, in epoca,"revolta
poetilor�, petitia avea sa-i aduca exilul poetului de
la Mircesti. Din aceasta perioada dateaza
poeziile "Adio, Moldovei� si "Sentinela romana�.
In 1850, dupa o absenta de aproape doi ani,
poetul se intoarce in tara; publica, in revista "Bucovina�,
poeziile populare "Toma Alimos�, "Blestemul�,
"Serb sarac�, "Mioara�, "Mihu Copilul�.
Incepe sa lucreze la ciclul "Chiritelor� incepand
cu "Chirita in Iasi�, urmata de "Chirita in provincie�
(1852), "Chirita in voiagiu� (1864)
si "Chirita in balon� (1874).
Intre anii 1852-1853, Alecsandri ramane pentru
mai multa vreme in Franta, pornind apoi spre Pirinei,
Marsilia, Gibraltar, Tanger, Africa, Madrid,
intr-o calatorie ce va lasa urme exotice in creatia
sa poetica.
In 1852, apare volumul "Poezii poporale. Balade
(Cantice batranesti). Adunate si indreptate de
V. Alecsandri�. Tipareste primul volum de teatru
"Repertoriul dramatic�. In 1853, apare volumul
II. Publica, la Paris, primul volum de poezii
originale: "Doine si lacrimioare�.
In 1854, apare, sub conducerea sa, "Romania
literara�, revista la care au colaborat moldovenii
Costache Negruzzi, Mihail Kogalniceanu, Alecu
Russo, dar si muntenii Grigore Alexandrescu, Dimitrie
Bolintineanu, Alexandru Odobescu.
In 1856, apare, in "Steaua Dunarii�, revista lui
Kogalniceanu, poezia "Hora Unirii�.
In 1857, Vasile Alecsandri devine membru al unei
loji francmasonice din capitala Moldovei.
In 1859, este numit, de domnitorul Al. I. Cuza,
ministru al Afacerilor Externe si va fi trimis in Franta,
Anglia si Piemont, pentru a pleda in scopul
recunoasterii Unirii.
Din 1860, se intoarce la Mircesti, unde ramane pana
la sfarsitul vietii, chiar daca lungi perioade de timp a
fost plecat din tara in misiuni diplomatice.
In 1863, ia nastere, la Iasi, societatea "Junimea�,
al carui membru onorific a fost pana la sfarsitul vietii.
In anul 1867, este ales membru al Societatii
literare romane, devenita Academia Romana.
Cu ocazia Serbarilor de la Putna din 1871, poetul
trimite doua cantece care au insufletit marea masa de
oameni: "Imn lui Stefan cel Mare� s i "Imn religios
cantat la serbarea junimei academice romane�.
In 1874, publica "Boieri si ciocoi�, una dintre cele mai
importante comedii, o fresca sociala de dimensiuni
considerabile. Tot in "Convorbiri literare� publica
nuvela "Calatorie in Africa�.
In 1875, se editeaza "Opere complete�, cuprinzand
"Poezii (I-III)� si "Teatru (IV)�. In 1876, se
publica volumul "Proza�.
In 1877, odata cu poezia "Balcanul si Carpatul�,
incepe seria "Ostasii nostri�, inchinata eroismului
romanilor in Razboiul de Independenta.
In 1881, apare ultimul volum din "Opere complete�,
incluzand ciclurile "Legende noua�
si "Ostasii nostri�.
Tot in anul 1881, cu prilejul incoronarii regelui Carol I,
Vasile Alecsandri scrie textul "Imnului regal roman�.
Primeste Premiul Academiei pentru Literatura, in
1881. In 1882, este ales presedinte al Sectiei de
literatura a Academiei.
Pleaca la Paris, in 1885, ca ministru al Romaniei in
Franta. In 1889, primeste vizita poetilor francezi Sully
Prudhomme si Leconte de Lisle.
In 1886, Titu Maiorescu a publicat, in "Convorbiri
literare�, articolul "Poeti si critici�, precizand, in final:
"A lui lira multicolora a rasunat la orice adiere ce s-a
putut destepta din miscarea poporului nostru in mijlocia
lui. In ce sta valoarea unica a lui Alecsandri? In aceasta
totalitate a actiunilor sale literare�.
(�) "- Oita barsana,/ De esti nazdravana/ Si de-a fi sa
mor/ In camp de mohor,/ Sa spui lui vrancean/ Si lui
ungurean/ Ca sa ma ingroape/ Aici pe-aproape/ In
strunga de oi,/ Sa fiu tot cu voi;/ In dosul stanii,/
Sa-mi aud canii./ Aste sa le spui,/ Iar la cap sa-mi pui/
Fluieras de fag,/ Mult zice cu drag!/ Fluieras de os,/
Mult zice duios!/ Fluieras de soc,/ Mult zice cu foc!/
Vantul cand a bate/ Prin ele-a razbate,/ S-oile s-or
strange/ Pe mine m-or plange/ Cu lacrimi de sange!/ Iar
tu de omor/ Sa nu le spui lor.../ Sa le spui curat/ Ca m-am
insurat/ Cu-o mandra craiasa,/ A lumii mireasa;/ Ca, la
nunta mea/A cazut o stea;/ Soarele si luna/
Mi-au tinut cununa;/ Brazi si paltinasi/ I-am avut
nuntasi;/ Preoti, muntii mari,/ Pasari lautari,/ Pasarele
mii,/ Si stele faclii!...�
Vasile Alecsandri s-a stins din viata la 22
august 1890, dupa o lunga suferinta, fiind inmormantat
cu toate onorurile la conacul sau de la Mircesti.
"Cine uita nu merita� � spunea Nicolae Iorga. Sa ne
amintim, asadar�!
