Un scriitor al carui nume nu mi-l amintesc acum,
povestea ca un evreu foarte bogat, invatat si
ravnitor in a pazi sambata lui, avea intr-un orasel
un prieten crestin, si mergand acolo dansul, a
zabovit pana in ziua de sabat. Si ducandu-se evreul
pentru nevoia cea trupeasca la WC-ul acelui
crestin, din intamplare s-a rupt podina si a cazut
intr-insul. Asteptand, crestinul nu stia de ce nu mai
vine si se duse sa vada. Il gaseste scufundat in
murdarii, ii cere ca sa-i dea mana si sa-l scoata afara,
dar el refuza zicand: "Nu, nu se poate ca este ziua
sambetei�. Si a ramas acolo pana a doua zi.
Trecand ziua sambetei, a mers crestinul sa vada
ce face acolo musafirul lui, era duminica dimineata
si voia sa mearga la Sfanta Biserica. L-a gasit
scufundat pana la brau in murdarii. Cand il vazu,
ceru crestinului sa-l scoata de acolo; dar si
crestinul nostru, cu frica de Dumnezeu, inflacarat
in credinta, i-a spus: "De ce n-ai vrut ieri sa te
scot? Azi e ziua Domnului si cum voi putea eu sa
calc porunca Domnului meu, daca tu atat de nebun
ai fost, ca sa tii la legea ta, care este vremelnica.
Cu atat mai mult voi tine eu la legea mea, caci
n-am nicio nevoie si n-am pentru ce sa calc legea
Sfintei Duminici. Sezi acolo pana va trece si
sarbatoarea mea si te voi scoate maine. Si
lasandu-l, crestinul s-a dus.
Luni dimineata, venind crestinul ca sa vada ce
face prietenul lui, nu l-a mai vazut pentru ca se
scufundase cu totul si pierise acolo.
Tu ce faci duminica asta? Daca faci bine
semenilor tai, de dragul lui Dumnezeu, atunci sa
nu incetezi a face bine orice ti-ar zice oamenii, ca
sa-ti fie mai mare rasplata!
Parintele GHEORGHE SINCAN,
paroh la Targu-Mures
