Retrocedarile, un subiect cu multe dedesubturi

Am crescut in lumea satelor, cu cativa oameni
bogati, care au prosperat in anii de dinaintea
ultimului razboi mondial. In sate, intalneai destui
birisi, slugi si zilieri.

Inca nu umblam la scoala cand am auzit oameni
care, trecand pe langa gospodariile unor imbogatiti
pe cai necinstite, spune: "Da, Doamne, sa ramana
lacasul lor pustiu, iar averea lor s-o ia altii!� Au venit
si asemenea vremuri, numai ca tavalugul a trecut si
peste oameni care si-au cladit bunastarea prin
munca cinstita.

As fi nesincer cu mine insumi daca, atunci cand au
fost ridicati unii proprietari de pamanturi si infiintate
gostaturile, n-as recunoaste ca au existat si oameni
care s-au bucurat. Cei mai multi, insa, se intrebau
cand le vine si lor randul.

Am trait si traim, astazi, cel mai mare jaf din istoria
tarii. Truda de peste o jumatate de veac a unui popor
a incaput pe mainile unor autohtoni si ale vrajmasilor.
Si jaful nu s-a incheiat inca. Pustiirea noastra este
abia la inceput si vor supravietui numai unii, ca pe
vremea Potopului, cand numai cativa au fost luati in
Arca lui Noe.

Aceasta pustiire nu vine, insa, din Cer, ci de la oamenii
din mijlocul nostru, care au fraternizat si fraternizeaza
cu vrajmasii, pentru "un blid de linte�.

Justitia nu este in masura sa puna capat acestei
napastuiri, si nici nu va fi, atata vreme cat, pe pamant,
sunt dezlegate numai cele aprobate de Consiliul Zeilor,
iar raiurile isi vor deschide portile pentru cei multi
abia la "A doua venire�.

Pana atunci, revine blestemul aproape uitat si se
extinde, ca o pecingine, si peste lumea oraselor.

Lasă un comentariu