"SI-N CUIE BATEM ULTIMA FEREASTRA„?!

Distribuie pe:

Asistam, din pacate si cu o mare tristete, noi, romanii, din 1990
incoace, la acea "imbatranire timpurie� a Romaniei, cea numita,
de Inaltul Domn al Limbii Romane, Mihai Eminescu, "Tara mea de
glorii, tara mea de dor.� Ne pleaca tinerii, speranta dintotdeauna a
revigorarii unei natii si viitorul de maine al unei tari! Se sting, intr-un
condamnabil anonimat, valori de seama ale tarii, rarind si subtiind
elitele, in totalul dispret al mai-marilor zilei fata de adevaratii intelectuali!
Este demolata aceasta Romanie, inaltata de generatii dupa generatii,
dinainte de 1944 si dupa aceea, din 1990 pana azi! Totul este luat azi in
bascalie de mai-marii vremurilor, in cei 24 de ani trecuti cu acel dispret
total fata de acest "neam de pastori si osteni�. Mai-marii au asezat
acest neam bland, tolerant si credincios, de o bunatate rar intalnita,
intre "frauda si tradarile lor�, in contextul in care, dupa o cotropire
bolsevica venind de sub steaua rubinie a Kremlinului "Acest popor nu
mai facea nimic / Decat politikie si guverne�, intr-o Romanie
"Imprumutata, de paine, grau cu ciurul / Si cai straini ii iscaleau
conturul, / El, cand gemea, zicea ca se exprima.�

Iar timpurile au trecut, si pe Mures, si pe Dunare, si pe Prut, si pe
Crisuri, acesti romani inaltand o tara cu o economie cu sectoare de
invidiat, cu un invatamant bine pus la punct, cu un viitor promitator si
sigur pentru acest neam truditor. Apoi, din cele patru puncte cardinale,
ca o urgie, s-au ridicat neprietenii romanilor, amicii vanzatorilor
dinauntru. "Si a venit porunca de afara / Sa nu-ndraznim sa scoatem
capu-n lume, / Sa culpabilizam aceasta tara.� Guvernantii dispretuiesc
acest popor rabdator. Ei, romanii, nu mai au ochi pentru speranta si
culorile viitorului, asa ca pleaca, la chemarea departarilor, uneori atrasi
de vocea inselatoare a paranoii unei imbogatiri rapide. Parasesc patria
mosilor si a stramosilor, o tara condusa azi de iresponsabili,
incompetenti, impotenti politici, de ministri ajunsi sa poarte "bratari�
(catuse), de hoti cu gulere albe, care s-au repezit si se reped la banii,
la bogatiile acestei Romanii, lacomi si nesatui, precum viespii la miere,
instaurand un pesimism tutelar dupa distrugerea, programata, a
fabricilor, uzinelor, combinatelor construite pe
truda si banii generatiilor celor azi dispretuiti,
truditori intre 1945 si 1989! Ei, nepasatorii
guvernanti, calca in picioare o tara, un popor,
fara minima retinere, fara elementarul, necesarul
bun-simt.

"E toata Romania in vitrine, / Si nu mai exista
nimeni in transee�, iar mai-marii clipei au pus
"covor de doliu peste brazda romaneasca.� Din
pacate, din 1990 incoace, romanul vede doar
Romania de la televizor! Ce dezamagire! Sub
"primitivismul electoral� (stralucita sintagma a
prof. univ. dr. Gheorghe Dumitrascu, fost senator),
infloreste ignoranta mai-marilor, caracterizata prin
lipsa de cultura, de chemare, cum se spune,
contand, uneori, doar pe un petic de spoiala.
Intreaba-i doar pe guvernantii de azi ce reprezinta
pentru ei Transilvania si Basarabia. Pentru ei
n-au existat si nu exista! Oare stiu ei ce inseamna
ele intr-o reala istorie nationala?

"Si-atat ne e cetatea de pitica, / Si-atat ne-am
invatat cu lumea, / Incat pamantul nostru se
scufunda, / Doar daca peste el o frunza pica.�
Multi vrajmasi ar fi dorit sa disparem de aici, de la
Portile Rasaritului, totusi, nimeni n-a reusit sa ne
deznationalizeze, sa ne asimileze, nu pentru ca
am fi fost atat de viteji, ci gratie radacinii noastre,
de milenii aici, radacina rezistenta, aici in
leaganul nasterii neamului, pe care prea multi
s-au straduit s-o rasuceasca, s-o rupa, dar nu au
reusit. Ce n-au reusit ei, vrajmasii, in decursul
vremurilor, o fac azi, vanzand strainului tara
bucata cu bucata, guvernantii, din 1990 incoace.
Mai rau ca pe vremea turcilor! Lor li se dadea
tributul si te lasau, oarecum, in pace. Tributul era
in aur, in galbeni. Tributul platit azi de Romania,
dupa 1990, este unul impovarator, injositor, greu
de dus: petrolul, gazul, aurul, padurile, pamantul!
Tot ce are mai de pret Romania punem in mana
lacomului strain! Iar gandul din nou te duce la
acele vremuri sub "invataturile intelepte� ale
tatucului Stalin, "inginerul de suflete�, sub cizma
rosie, bolsevica, a Moscovei, sub care a fost ucis
maresalul Ion Antonescu, cand a fost strivita
floarea intelectualitatii romanesti, cand
sperantele erau sfaramate la prima bataie de
vant pustiitor, sub crivatul de la Rasarit, venit
dinspre stepele calmuce. Acum vantul acesta
bate dinspre Apus, tot pustiitor si amenintator,
sub noua ordine a globalizarii, a mondializarii,
mai-marii europeni dorind un suprastat federalizat
al Europei la Bruxelles.

"Iar lacrima din ochi ne e adanca / Si facem
turn din ea, la metereze.� Lupta surda a neprietenilor
pentru descompunerea unei societati
romanesti, a traditiilor ei, din toate directiile,
epidemia unei uri atavice, mai la inceput din
Rasarit, apoi din Vest, se vede ca nu i-au invatat
minte pe guvernantii romani, azi, cand se simt
amenintate obiceiuri si traditii, cand neamul, cu
"sarbatori de imprumut�, ajunge la pierderea
acestui atat de necesar echilibru moral. Sub
amarurile vietii, neamul nostru romanesc, de la
Dunare la Siret si Prut, pana la Tisa, acest centru
spiritual din Balcani, mostenire a stramosilor,
rezista pe mai departe, stiind ca nu are decat
forta de sine si speranta in regenerarea
nationala. Intrebarea e: oare pana cand?
"In Parlament, delirul de partide, / Si in partid,
delirul de persoane, / Trist faliment conditiei
umane, / Un mod incurajat de-a ne divide.� Nu
putine au fost tradarile in istoria acestui neam.
Chiar unele lasitati. Atunci cand Polonia se
misca, Romania tacea! Doar izolata rezistenta
si dizidenta din munti, pe vremea in care, ca si
azi Rusia, atunci URSS ataca Romania pentru
politica ei de independenta, sub Nicolae
Ceausescu, erau rarele tresariri de demnitate,
de orgoliu, intr-o vreme in care N. S. Hrusciov il
impungea in coaste pe Emil Bodnaras sa-l
rastoarne pe Gheorghe Gheorghiu Dej, care
dorea, si pana la urma a reusit, sa scoata rusii
din tara! Traim intr-o lume a lui Caragiale, iar azi,
sub UE si FMI, ne dispar padurile, falnicii codri
voievodali ai Moldovei iau calea Apusului, iar
prin Ardeal, zeci, mii, sute de mii de hectare de
padure, aceasta mare bogatie a unei tari, ajung,
prin acte false, in mana unor urmasi de-a saptea
spita ai unor grofi, unii criminali de razboi. Nu
suntem in stare nici macar sa practicam oina,
sportul national romanesc, nicidecum sa
aducem acasa Tezaurul dat rusilor sa ni-l
pazeasca pe vremea Primului Razboi Mondial.
Acolo, in mana ruseasca, va ramane el definitiv!
"Oricum, e prima oara-n viata noastra, / Cand
ne lipsesc atat de tragic toate, / Ca nu ne e mai
dor de libertate / Si-n cuie batem ultima
fereastra.� Populatia Romaniei a coborat sub
20 de milioane de locuitori. Romanul isi ia lumea-n
cap si pleaca, dupa ce in cuie bate "ultima
fereastra�, cat vede cu ochii. In urma lor raman
acei copii, inca de pe acum un fel de orfani,
lasati in grija bunicilor, pe la neamuri, tristi,
departe de mama, de tata, topindu-se de dorul
celor plecati in lume cu greaua povara a
sperantei. Prin colbul istoriei, pamantul mosilor
si stramosilor, cat nu ajunge sa fie vandut, ajuns
in mana strainului, acest bun national, prin multe
locuri, din pacate si prin Baragan, "Granarul
Europei� odinioara, se pustieste in aceasta
"involutie dirijata� din exterior, conform unei
inspirate expresii a unui coleg de breasla,
"ducand Romania la periferia lumii, ca pe o
vaduva trista in ploaie.�

Facand o incursiune in realitatea romaneasca,
vedem aceasta lupta oarba pentru putere a maimarilor
zilei, nicidecum in contextul unui interes
national. In demnitarii politici actuali, romanii
nu mai au nicio incredere, cand Traian Basescu
ii decoreaza pe T�k�s L�szlo, pe Patapievici,
pe ultimul amintit considerandu-l un "rarisim
intelectual� al romanilor, el, care nu i-a citit
acele insultatoare expresii, din cartea
"Politice�, la adresa neamului romanesc: "popor
de substanta tarata�; "rusine ca sunt roman�;
"fete patibulare (bune de spanzurat), trasaturi
rudimentare�; "un popor urgisit prin mediocritatea
sa�; "trupul poporului roman abia daca
este o umbra: el nu are cheag, radiografia
plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbra fara
schelet, o inima ca un cur fara sira spinarii.�
Acesta-i decoratul lui Traian Basescu. Celalalt
decorat � popa T�k�s � cere autonomia asazisului
Tinut Secuiesc si protectoratul Ungariei
asupra Transilvaniei, iar Patapievici insulta,
scuipa pe acest neam, cum ii vine lui la gura.
Fiu de mari comunisti, supusi Moscovei, inca
de pe vremea in care tatal lui, cetatean
sovietic, ii aplauda pe bolsevicii rusi care
"trageau cu mitralierele in clopotele bisericilor�
(dupa o excelenta exprimare a doamnei
Victoria Lavric). Protejat de "consilierii sovietici
si de nomenclaturistii kominternisti� (A.I.
Rogojan), tatal lui Patapievici, amestecat in
Gestapo-ul de la Viena, banuit de contraspionaj,
ajungea sa lucreze tocmai in Centrala
Bancii de Stat a Romaniei!

Ale istoriei valuri! Valuri sub care, revenim la
versurile regretatului, ale marelui poet national,
Adrian Paunescu, din poezia "Capul de la
Torda�, dedicata lui Stefan Andrei: "Capul lui
Mihai Viteazul de la Torda se ridica / Si intreaba
de ce tara a ramas asa de mica, / Si Campia
Tordei, trista, ii raspunde lui cu jale: / Fiindca
astazi ducem lipsa capului Maririi Tale! // Nu
mai acuzati strainii ca ne taie domnitorii, / Ca
intimideaza tara cu guverne provizorii, / Eu atat
as vrea sa aflu, aratandu-ne obrazul: / Totusi,
unde-au fost romanii, cand a fost taiat Viteazul?
// Nu voi consuma otrava pentru niciun fel de
Basta, / Totusi, unde-au fost ai nostri, si atunci,
si-n vremea asta? / Cum se-ajunge pan�-la gatul
voievodului de tara, / Daca nu-s tradari acasa,
langa ura de afara? // Capul lui Mihai Viteazul
ne-a lasat numai cu trupul, / Nu conteaza ca
strainii nu aveau nici pic de scrupul. / Eu, de-o
singura-ntrebare ma scarbesc si ma manii: /
Totusi, unde-au fost romanii? Totusi, unde sunt
romanii?�.

Ca "si atunci, si-n vremea asta�, prin tradari
cadeau capete si erau vanduti de la Decebal la
Mihai Viteazul, de la Vlad Tepes la Brancoveanu,
de la maresalul Antonescu la Ceausescu!
"Totusi, unde-au fost romanii? Totusi, unde sunt
romanii?�. Primul vers din Imnul de Stat al
Romaniei ne indeamna: "Desteapta-te, romane,
din somnul cel de moarte!�. Numai ca romanul
se pare ca doarme, in continuare! Sa nu se
trezeasca, cumva, prea tarziu! Si oare sa nu canti,
alaturi de morosan: "Asa-mi vine cateodata, /
Sa dau cu cutitu-n piatra!�?

Precizare: Versurile din acest editorial sunt
din poeziile "Rapsodia valaha� si "Capul de la
Torda�, ale poetului national Adrian Paunescu.

Lasă un comentariu