Biserica lui Horea din Albac a fost cladita in 1746, unde marele Om a
buchisit primele slove si le va fi deslusit intelesul in vechile ceasloave.
Ulterior, buchiseste scrierea latina care-i va ajuta in pelerinajele de la Viena.
In 1907, ministrul de Interne I. C. Bratianu, in timpul vizitei facute la
Albac, cumpara bisericuta, iar din banii acestia, satenii isi construiesc
o biserica de piatra. Motii sunt cei care dezmembreaza biserica si o
transporta la mosia Bratienilor de la Florica. A fost un adevarat drum cu
peripetii; drumuri ascunse de munte.
Recladita in 1908, ca un simbol al neamului, Octavian Goga scrie
tulburatoarele versuri:
"Bisericuta din Albac,
Tu esti al vremurilor semn,
Tot bietul nostru plans sarac
E-nchis in trupul tau de lemn.�
In aceasta biserica, poti vedea maiestria mesterilor moti, care valorifica
elementele traditionale ale artei populare: rozete, brauri impletite etc.
Gasind-o darapanata in 1954, patriarhul Justinian, cu sprijinul
credinciosilor, o reface in forma initiala pe un loc inalt din Olanesti.
Refacerea bisericutei in forma initiala a presupus dotarea cu sfetnice
sculptate din 1740, icoane vechi, dintre care se remarca o icoana
ruseasca din secolul al XIX-lea, care este un adevarat sanctuar de
cultura. Pe frontispiciu, sta scrisa poezia lui Goga, care se incheie cu:
"Ramai aici, fa-ti un popas,
Fii sfetnic bun din veac in veac,
Si spune-acasa ce-a ramas,
Bisericuta din Albac.�
Dr. OCTAVIAN PLESA,
iunie 2014
