Povestea am aflat-o de la un
confrate in ale mazgalirii hartiei cu
scrisul a ceea ce vad ochii si aud
urechile. Povestea ar fi, mai degraba,
un fel de ghicitoare. Ea suna
cam asa: "Nu-i Turnul Effel, ci
Turnul Sfatului, nu-i Sena, e Cibinul,
nu-i Luvru, ci Brukenthal, nu-i Paris,
e Sibiu�. Se pune, totusi, intrebarea:
ce ar avea in comun capitala
Frantei cu fosta Capitala Culturala
a Europei? Iar raspunsul vine
de-ndata. In timp ce parizienii, cat
si numerosii lor turisti au subrezit
cu povara "lacatelor iubirii� un
masiv pod arcuit peste apa Senei,
sibienii, cu ai lor oaspeti, au
ingreunat balustradele "Podului
Minciunilor� (anul de constructie
fiind 1859, iar denumirea in germana
de "Lugenbrucke�) cu aceleasi
simboluri ale iubirii fara frontiera
si varsta! Si unde mai pui ca in
ambele cazuri indragostitii au
ascuns cheile lacatelor! Iar respectivele
poduri stau sa cada de
atata greutate! Noroc cu hotiispargatori
de banci si cu cautatorii
de fier vechi care se pricep
de minune la descuiatul lacatelor,
pretinzand ca sunt singurii posesori
ai "ierburilor fiarelor�! Si cand
te gandesti ca ineditele "declaratii�
de dragoste, dintre un
barbat si o femeie, se fac taman
pe medievalul "Pod al Minciunilor�
din vechiul burg transilvan
al lui Hermann!
(ioan.vulcan@yahoo.ro)
