Rusaliile „ Pogorarea Sfantului Duh

In ziua de Rusalii, am luat drumul satului Cris, aflat la circa 20 de
kilometri de Sighisoara, asezare saseasca, la origini, unde au convietuit
in buna intelegere romanii cu sasii, ca de altfel in mai toate asezarile
Transilvanie. Sfanta Biserica Ortodoxa, purtand hramul Invierea
Domnului, pictata cu sfinti romani si cu cei patru "fauritori si aparatori
de neam si tara�, reprezentati de Traian, Decebal, Mihai Viteazul si Avram
Iancu, parintele paroh Marius-Emanoil Moldovan a oficiat slujba marelui
praznic a coborarii pe pamant a Duhului Sfant, in chip de vant si limbi de
foc, peste cei doisprezece apostoli. In predica tinuta cu multa traire,
parintele Moldovan a evocat unul dintre cele mai insemnate momente
din istoria mantuirii neamului omenesc, si anume venirea in lume a celei
de a treia persoane a Sfintei Treimi, a Duhului Celui Prea Sfant.
In Vechiul Testament, intr-o asemenea zi, in care evreii sarbatoreau
darea legii pe Muntele Sinai, tocmai peste acel moment al cristalizarii
vechii aliante, intre necuprinsul
Dumnezeu si pamanteanul
Moise, se suprapune trimiterea
cu lucrare intre oameni a
Preasfantului Duh. Daca acolo,
la poalele muntelui Sinai,
Dumnezeu poruncise sa se traga
o linie de demarcatie intre popor
si Muntele Sfant, peste care
oamenii sa nu treaca, si doar
singur Moise, odata cu trimiterea
Sfantului Duh in lume, Tatal
ceresc ne primeste la sanul Sau,
ca fii preaiubiti, in casa Lui, unde
ne mangaie si ne ocroteste. Prin
Duhul Sfant, El vine in inimile
noastre, cum spune Sf. Apostol
Pavel. Noutatea absoluta adusa
de Fiul Lui Dumnezeu catre lume
si apoi implinita si desavarsita
de Duhul Sfant este ca, pana in
acel moment, nimeni dintre pamanteni nu cuteza sa se gandeasca la
Dumnezeu ca la un parinte. Oamenii il vedeau pe Dumnezeu ca pe un
stapan aspru si neindurator, pe cand Fiul vine si ni-l descopera ca
Tata iubitor si indurator.
De aceea Iisus spune, in rugaciunea cereasca din gradina Ghetimani,
inainte de a fi dus, judecat si rastignit, ca a facut cunoscut numele Lui
Dumnezeu oamenilor. Sigur ca il cunoscusera oamenii pe Dumnezeu si
pana atunci, dar cu totul intr-o alta forma. Fiul ne apropie de Tatal
ceresc, ni-L descopera ca parinte preabun, iar Duhul Sfant desavarseste
aceasta lucrare. In paginile Sfintelor Scripturi, inainte de Inaltarea
Mantuitorului la ceruri, porunceste apostolilor sa nu se indeparteze de
Ierusalim pana nu se va pogori peste ei Duhul Sfant, acel moment
infricosator, prin care peste capetele fiecaruia dintre apostoli se
coboara limbile de foc, Duhul cel fagaduit de Invatator. Este o noua
infatisare a celei de a Treia persoane a sfintei Treimi, desi inca de la
facerea lumii Duhul Sfant a fost prezent.
Odata cu Pogorarea Duhului Sfant insusi ca persoana, vine intre
oameni si se descopera intru totul, si cu totul mai deplin, sub forma
vantului si a limbilor de foc. Il cunoastem ca porumbel la Botezul
Domnului in apele Iordanului. Ni-l imaginam ca o pasare care ocroteste
apele dintru inceputuri. Prin suflare de vant isi arata deplina libertate
de care dispune, pentru ca vantul sufla unde vrea, noi simtim prezenta
vantului, dar nu stim de unde vine si unde merge. Apoi, focul este
aceasta realitate aflata la pragul dintre vazut si nevazut. Vedem flacara,
dar nu o putem cuprinde in palma, ea fiind materiala si imateriala in
acelasi timp. Un paradox pe care foarte putini reusesc sa-l inteleaga unitate in multiplicitate, adica apostolii devenind una in crez, dar
nepierzand fiecare din personalitatea lui proprie. Duhul Sfant este liantul
de legatura intre oameni, nedepersonalizandu-i, ci lasandu-i pe fiecare
dupa specificul lui. In acest fel, unitatea mai intai facuta intre apostoli
prin coborarea aceluiasi foc deasupra lor se rasfrange in afara si aduce
inspre unitate pe toti cei care asculta prin graiul lor cuvantul Lui Dumnezeu.
Acum, la cincizecime, popoarele nu mai sunt separate, nu merg
inspre exterior, ele vin spre unitatea Duhului Sfant. Aceasta
comunitate de prim-botezati in numele Sfintei Treimi din Ierusalim este
nucleul facerii bisericii crestine. De aceea ziua de cincizecime sau
de Rusalii este socotita ca ziua de nastere a bisericii intru Hristos,
iubire si jertfa, biserica ce a fost intemeiata pe cruce. Prin cincizecime,
chiar daca domnul Iisus Hristos s-a inaltat la cer, ne intarim credinta,
stiind ca Duhul Sfant este printre noi, oamenii, lucrand prin sfintele
taine ale bisericii, poarta spre ceruri, pentru a noastra de-a una
nepieritoare mantuire.

Lasă un comentariu