DASCALILOR MEI

Iertatorilor nostri dascali

Voi ce-aveti in grai dulceata rostuitelor cuvinte

Ce le puneti ca plamada intr-un suflet de copil,

Din al vostru gand, seminte azi le faceti pentru minte

Sa rodeasca inmiite, pentru vremuri care vin.

Ca o flacara va ardeti ca sa puneti in fiinta

Si-n a tainitelor inimi sfinte boabe de lumina,

Iar fantana vietii voastre apa vie insfintita

Urmatorilor le deie, ca sunt cruzi si fara vina.

La putini statui va face viata asta haituita

Ce-n nevoi si suferinta va va arde ca pe-o iasca,

Voi, crescuti in demnitate intr-o lume prea grabita,

Sunteti oastea cea modesta, osandita sa traiasca.

Eu v-aseaman, de-mi dati voie, cu o candela aprinsa

Care arde tremurata sus pe tample de altare,

Sa-nsfinteasca darul vietii si-ntr-o lacrima prelinsa

Sa adune bucuria, ca pe multi facut-ati oameni.

Cand plecati din asta lume inspre cerurile nalte

Sa va faceti roi de stele, impacati si fericiti,

Toti veti fi trecuti de-a pururi in a vietii lunga carte

Si-n a noastre inimi unde veti ramane vesniciti.

Lasă un comentariu