Te-am parasit, natala tara,
Luand doar mandru-ti Tricolor
Si-n suflet, frumusetea-ti rara
Si limba de latin popor.
Nascut cum tuturor le-arata
Columna marelui Traian,
In Dacia increstinata,
Din neam de dac si de roman.
Si-apoi l-au infiat Carpatii,
Sa-nfrunte lacomii dusmani
Iar codrii falnici i-au fost fratii
In cele doua mii de ani!
Pamantul lui blestem ii este,
Desi-i e dat de Cel de Sus,
Ca-i un tezaur, ca-n poveste,
Ravnit de Rasarit si-Apus.
Salvandu-si limba si credinta
De hoarde multe de barbari,
Romanii si-au pastrat fiinta
Cu jertfe uimitor de mari�
Au re-nviat cu pasoptistii,
Mari patrioti vizionari,
Ce-au indrumat unionistii
Spre visul Romaniei Mari�
Cand rapturi suferise tara,
Ea a intrat in greu razboi,
Pierdut in Est, si-apoi povara
Venise tavalug spre noi�
Multi panglicari, azi, capuseaza
Aceea ce mai e la stat
Cand tineri si barbati someaza
Iar altii-n lume au plecat.
Si tara se depopuleaza
De saracie si tradari;
Straini sireti ne-o tot tapeaza
Iar noi plecam in alte tari!
