Nostalgia romanilor instrainati

Te-am parasit, natala tara,

Luand doar mandru-ti Tricolor

Si-n suflet, frumusetea-ti rara

Si limba de latin popor.

Nascut cum tuturor le-arata

Columna marelui Traian,

In Dacia increstinata,

Din neam de dac si de roman.

Si-apoi l-au infiat Carpatii,

Sa-nfrunte lacomii dusmani

Iar codrii falnici i-au fost fratii

In cele doua mii de ani!

Pamantul lui blestem ii este,

Desi-i e dat de Cel de Sus,

Ca-i un tezaur, ca-n poveste,

Ravnit de Rasarit si-Apus.

Salvandu-si limba si credinta

De hoarde multe de barbari,

Romanii si-au pastrat fiinta

Cu jertfe uimitor de mari�

Au re-nviat cu pasoptistii,

Mari patrioti vizionari,

Ce-au indrumat unionistii

Spre visul Romaniei Mari�

Cand rapturi suferise tara,

Ea a intrat in greu razboi,

Pierdut in Est, si-apoi povara

Venise tavalug spre noi�

Multi panglicari, azi, capuseaza

Aceea ce mai e la stat

Cand tineri si barbati someaza

Iar altii-n lume au plecat.

Si tara se depopuleaza

De saracie si tradari;

Straini sireti ne-o tot tapeaza

Iar noi plecam in alte tari!

Lasă un comentariu