Coltul spiritual
Stiti de ce ating romanii portofelul de racla cu sfintele moaste?

Era odata un om sarac. S-a culcat sa doarma, dar nu se lipea
somnul de el, ci se tot gandea: "De ce oare le este atat de greu
oamenilor saraci sa traiasca pe fata pamantului? Si de ce bogatii
aduna toti banii? Unul are lazi pline cu bani, si inca strange, si
moare de foame. Daca eu as fi bogat n-as trai asa. As trai bine si
le-as mai da si altora!�. Deodata, insa, a auzit glasul unui inger:
- Ia acest portofel, daca vrei sa fii bogat; in el este numai un
banut, dar cum il vei scoate, acolo va aparea altul; ia cati
banuti vrei, apoi arunca portofelul in rau. Pana nu vei arunca
portofelul, nu ai voie sa cheltuiesti niciun ban, altfel se vor
transforma in cioburi toti banii. Saracul a ramas buimac de
bucurie. Dupa ce si-a venit in fire, s-a apucat sa scoata bani
din portofel. Scotea unul, iar inauntru aparea altul. "Of, se
gandea el, ce fericire a dat peste mine! In noaptea aceasta
voi strange o gramada mare de bani si maine voi fi bogat,
dimineata voi arunca portofelul in apa si voi trai bine�.
Insa dimineata a inceput sa gandeasca altfel: "Oare nu ar fi mai
bine sa mai adun inca o gramada la fel de mare? Doar o zi imi mai
trebuie sa stau langa portofel�. A mai scos o gramada, apoi a mai
vrut una si asa nu a mai putut sa lase portofelul din mana.
Saracul ar fi vrut sa manance, dar in afara de paine nu avea
nimic in casa. Sa mearga sa cumpere ceva mai bun si mai
gustos nu putea, fiindca se temea ca banii se vor transforma
in cioburi, daca nu va arunca mai inainte portofelul in apa. Si
sa manance voia, dar nici sa se desparta de portofel nu putea.
A mancat el o bucata uscata de paine si a inceput din nou sa
scoata bani. A venit noaptea si el tot nu inceta sa scoata bani
din portofel. Dimineata s-a dus la un vecin si a cerut o bucata
de paine, s-a intors acasa si a inceput din nou sa scoata bani.
Au trecut apoi o saptamana, o luna, un an intreg si el nu se mai
desprindea deloc de portofel. Cine nu s-ar bucura de atatia
bani?!!! - zicea el, tot omul vrea mai mult.
Si saracul a trait in saracie, ca mai inainte, pana la moarte, a uitat
ca voia sa traiasca bine si sa-i mai ajute si pe altii. Cateodata se
gandea sa arunce portofelul in rau, dar din nou se razgandea. A
imbatranit de tot, s-a ingalbenit ca aurul, dar nu inceta sa adune saci
de bani� Asa a si murit, sarac pe lavita sa, cu portofelul in mana.
Sa aveti liniste si iubire. Hristos a Inviat!

Parintele GHEORGHE SINCAN, paroh la Targu Mures

Lasă un comentariu