Asa dupa cum s-a putut vedea, in ansamblul tratatelor de pace
care s-au incheiat in urma Primului Razboi Mondial, cel de la
Trianon constituie doar o parte a unui intreg. El vizeaza exclusiv relatiile
statelor invingatoare (Franta, Marea Britanie, SUA, Italia, Japonia etc.),
in total 27 de state, cu Ungaria, ca parte a Imperiului Austro-Ungar. Cu
restul invinsilor, tratatele s-au incheiat astfel: la 28 iunie 1919, cu
Germania, la Versailles; la 10 septembrie 1919, cu Austria, la Saint
Germain en Laye; la 27 noiembrie 1919, cu Bulgaria, la Neuilly; la 10
august 1920, cu Turcia, la Sevres, localitati din Franta, situate in jurul
Parisului. Dintre toate tarile invinse cu care s-au semnat tratate de
pace, Consiliul Suprem al Conferintei de Pace de la Paris, din care
faceau parte doar Statele Unite, Anglia, Franta si Italia, a avut cel
mai mult de furca cu delegatia Ungariei, care nu vroia sub niciun
motiv sa se recunoasca invinsa si mai ales sa i se aplice principiul
nationalitatilor. Pentru ea insemna destramarea si decapitarea propriului
imperiu, la care a tinut atat de mult si in fruntea caruia vroia sa se simta
pe mai departe semeata si confortabila.
Cu toate ca despre Trianon se vorbeste in cercurile maghiare ca
despre o mare nedreptate istorica, in realitate lucrurile stau cu totul
invers. Trianonul a facut oficial dreptate nu numai romanilor, slovacilor,
sarbilor, ci Europei insesi, intregii lumi, pentru ca el a schimbat perceptia
despre realitatea istorica a evolutiei popoarelor, oferindu-le, prin principiul
nationalitatilor aplicat cu strictete, acea gura de oxigen absolut
necesara pentru a renaste, a se dezvolta fiecare liber. Iar faptul ca
in acest epocal proces istoric au existat si perdanti, lucrul este lesne de
inteles. De altfel, Ungaria insasi a avut de castigat in urma Pacii de la
Paris, pentru ca, prin aceasta, ea a devenit, pentru prima data in istoria
sa europeana, un stat de sine statator, si nu un conglomerat de natiuni
tinut sub control prin forta coercitiva. Iar daca cineva se simte lezat in
acest amplu proces transformator, de vina nu pot fi nici romanii, nici
slovacii, nici sarbii, ci pur si simplu mersul si evolutia societatii omenesti.
Atmosfera in care s-a desfasurat incheierea pacii
cu Ungaria la Palatul Trianon este foarte bine reliefata,
pe baza documentelor vremii, in cartea regretatului
istoric targumuresean dr. Ioan Chiorean, intitulata
"Geneza si sfarsitul imperiului austro-ungar�. Contrar
opiniilor raspandite, statele succesorale sau beneficiare
ale Trianonului - amintim aici Romania,
Cehoslovacia, Iugoslavia - n-au avut acces la masa
tratativelor, decat Franta, Marea Britanie, SUA, Italia
si, mai tarziu, Japonia. Ele au primit ceea ce li s-au
dat, evident in urma unei analize extrem de exigente a
realitatilor de la acea data, principiul nationalitatilor,
al aprecierii partii ce se cuvine fiecaruia, bazandu-se
pe trei piloni puternici: al intaietatii in teritoriu, al
majoritatii demografice si al unitatii de limba si traditii,
adica al etniei. Toate acestea, riguros demonstrate
de grupuri de experti din cele 17 comisii de lucru, din
care statele succesorale nu faceau parte, ele avand
doar obligatia de a le oferi materiale si documente
demonstrative. Pentru ca pacea sa fie dreapta, iar
relatiile internationale sa fie asezate pe temelii noi,
marile puteri invingatoare au utilizat la Conferinta de
Pace zeci de specialisti de renume mondial, din cele
mai diverse domenii (istorie, drept, lingvistica,
toponimie, geografie, etnografie, economie, sociologie,
strategie militara etc.), investiti cu misiunea de
a intreprinde studii profunde ale realitatilor de pe
intregul continent, iar in final sa formuleze concluzii si
recomandari factorilor de decizie din tarile aflate la
masa tratativelor. Si iata care a fost decizia acestora
in cazul Tratatului de la Trianon cu Ungaria. Conferinta
de pace de la Paris a recunoscut noile state
independente si intregirile nationale infaptuite prin
vointa popoarelor inca de la sfarsitul anului 1918. Prin
evaluarea granitelor in functie de raportul dintre etnie
si teritoriu, Ungaria n-a putut acoperi cu etnia sa mai
mult de 93.000 kmp, cat are si astazi. In schimb,
aceleasi tari titulare ale Conferintei de Pace au
consimtit recunoasterea internationala a unirii
Transilvaniei, Banatului, Crisanei si Maramuresului
cu Romania; a Slovaciei si Ucrainei Subcarpatice
cu "Tarile cehe� si formarea statului Cehoslovac,
a Sloveniei, Croatiei si partii de vest a Banatului
cu Serbia si constituirea Regatului sarbo-croatosloven.
In acelasi timp, Austria a primit de la
Ungaria Tinutul Burghenland, de la granita de vest
a Ungariei, fara orasul Sopron.
In acest proces al reasezarii Europei Centrale, au
existat nemultumiri si din partea celor care au primit
teritorii. Reprezentantii Romaniei au reclamat
nealipirea partii de nord a Maramuresului, ramasa la
Ucraina. De asemenea, au fost diferende intre sarbocroati
si italieni, solicitari ce n-au fost onorate. Mici
ajustari s-au facut totusi prin conventii bilaterale.
Bunaoara, prin rectificari de granita, Cehoslovacia a
cedat Romaniei opt comune cu o suprafata de 175
kmp si o populatie de 10.800 de locuitori, dintre care
7.093 romani, iar Romania a cedat Cehoslovaciei o
suprafata de 60 kmp, cu o populatie de 3.112 de locuitori,
dintre care doar 3 erau romani. O intelegere similara a
avut Romania si cu regatul sarbo-croat, in Banat.
Dintre toate tarile invinse, Ungaria a fost singura
care a refuzat verdictul. Bela Kun, in loc sa raspunda
pozitiv hotararii Comitetului militar interaliat de la Paris,
de a retrage din Transilvania armata pe aliniamentul
indicat, a declansat, in vara lui 1919, o puternica
ofensiva in Transilvania si Slovacia, sortita esecului
pe ambele fronturi. Doar dupa infrangerea revolutiei
rosii si venirea lui Horthy la putere si stabilizarea vietii
politice din Ungaria, Clemenceau, presedintele
Conferintei de Pace, lanseaza, la 1 decembrie 1919,
guvernului ungar o adresa, pentru a trimite delegati
la semnarea Tratatului. Delegatia ungara a sosit in
capitala Frantei la 7 ianuarie 1920, in frunte cu
binecunoscutul conte Apponyi Albert, dar nu pentru
a semna incheierea pacii, ci pentru a incerca sa
salveze imperiul sau o parte din acesta. Cu o suita de
7 comisari generali, 6 comisari, 38 de experti si 6
consilieri politici apartinand principalelor partide,
contele Appony a facut o adevarata demonstratie de
forta in fata Consiliului Suprem al Pacii, incepand cu
combaterea autodeterminarii, acuzand in acelasi timp
Romania, Iugoslavia si Cehoslovacia de "imperialism�,
intrucat, tocmai contrar "principiului nationalitatilor�,
ar fi acaparat "teritoriul milenar al Ungariei�. Pret de
cateva luni de zile, stufoasa delegatie ungara i-a
hartuit pur si simplu pe cei din Consiliul Suprem al
Pacii de la Paris, aratand ca, fara ea, Europa Centrala
se va prabusi, din cauza incapacitatii noilor tari de a
se guverna, propunand anularea plebiscitelor
nationale din toate cele trei tari succesorale si
constituirea unei Confederatii danubiene pe ruinele
propriului imperiu, si multe altele. Institutia suprema
amintita a Aliatilor a ramas insa ferma, respingand
toate cererile delegatiei maghiare, formuland la
adresa acesteia urmatorul raspuns: "Chiar si un stat
vechi de o mie de ani nu e indreptatit sa dureze, cand
istoria lui nu este decat istoria unei lungi asupriri de
catre o minoritate lacoma de a domina asupra
popoarelor cuprinse intre fruntariile sale. Dreptul
istoric nu poate fi invocat impotriva vointei popoarelor�.
In consecinta, la reluarea in discutie a Tratatului cu
Ungaria, la 3 martie 1920, Consiliul Suprem al
Conferintei de Pace a luat in considerare memoriul
comun al Romaniei, Cehoslovaciei si Regatului sarbocroatosloven, care demonstra netemeinicia argumentelor
delegatiei maghiare, consfintind prin cea mai
inalta decizie frontierele fixate inca in iunie 1919.
Evident, Apponyi si delegatia sa au refuzat semnarea
Tratatului, a demisionat si, abia la 17 mai 1920, ministrul
de Externe al Ungariei, contele Teleki, printr-o nota
expediata presedintelui Mitterand, instiinteaza
Consiliul Suprem ca tara sa va semna totusi Tratatul
in forma elaborata de catre acesta, lucru ce s-a si
intamplat la 4 iunie 1920, in "Marele Trianon� din
Versailles. Si-au pus semnatura pe Tratat, pe de o
parte, inaintea celor trei tari succesorale (Romania,
Cehoslovacia, Regatul sarbo-croato-sloven), Franta,
Anglia, SUA, Japonia si alte noua state, iar pe de
cealalta parte Ungaria. Din partea Romaniei, documentul
a fost semnat de Nicolae Titulescu si dr.Ioan
Cantacuzino. Semnaturile reprezentantilor maghiari
apartin lui G. de Benard si A. de Torda. Ele au fost mai
mult formale, pentru ca ungurii vedeau in tratat doar
o situatie de conjunctura ce va fi schimbata nu peste
multa vreme. Refuzul realitatii si speranta intr-o
revansa si in revenirea la ceea ce a fost candva au
fost sintetizate in acel celebru slogan "Nem, nem,
soha!�, nascut chiar la semnarea Tratatului de la
Trianon, ce dainuie si astazi, si cu care "adevaratul
maghiar� se culca si se scoala in fiecare zi. O stare de
spirit care se impaca greu cu noul mers al istoriei.
