"SPUNE-MI CU CINE TE INSOTESTI, CA SA-TI SPUN CINE ESTI!„

Noi, romanii ardeleni, am avut, in timp, toate motivele
sa fim suparati si sa reprosam puterii de la Bucuresti
ca am fost tradati. Se intampla aceasta si la 30 august 1940,
atunci cand nordul Ardealului, pamant sfant romanesc, a fost
dat, prin rapt, Ungariei horthyste si fasciste, de catre puternicii
clipei, Hitler si Mussolini, prin Diktatul de la Viena. Atunci,
foarte multi ofiteri si soldati romani, nascuti in Ardeal, din
toata tara, doreau sa lupte cu arma in mana, sa nu cedeze
nicio palma de pamant vecinei tari hraparete, nemultumita de
dreptatea facuta printr-un act international � Tratatul de Pace
de la Trianon, invinsa in urma incheierii Primului Razboi
Mondial. Ea nu se putea impaca, in ruptul capului, cu
consecintele Trianonului, cu gandul ca din Ungaria Mare a
mai ramas doar o palida amintire. Atunci, o spunea si seniorul
Corneliu Coposu in cartea "Ungaria ne cere pamantul�, aparuta
pe la mijlocul lunii august 1940, la Tipografia "Luceafarul�
din Zalau, doar cu cateva zile inainte de rusinosul rapt, care
punea Romania in fila cernita a unei istorii in chenar indoliat:
"Povestea zbuciumatului nostru trecut se repeta, din nou.
Dreptatea romaneasca, rasarita din morminte fara numar, dupa
o asteptare mai lunga decat vremea insemnata in cronici,
este in cumpana noua. Si inca nu s-au amestecat cu
pamantul stramosesc oasele de eroi. N-au crezut, desigur,
vitejii, care au insemnat cu crucile lor hotarul, ca pofta
nesatula va pangari, cu dor pagan de stapanire, rodul atator
suferinte. Si ungurii ne cer Ardealul (�). Noi avem hotar
statornic! Nu avem pamant de targuit!�.

Cu gandul la himera legendara a refacerii Ungariei
Mari, care niciodata n-a fost stat national unitar,
cum este Romania, ci "un conglomerat de
nationalitati, veacuri de-a randul�, tara vecina
ravnea la Transilvania "independenta, guvernata
de principi suverani�, romanii stapanind "Ardealul
inca din vremurile de piatra in fata trecutului nostru,
care se pierde in neguri de basm. Nu exista drepturi
castigate. Nu stau in picioare �traditii� de o mie de
ani!�. Sunt cuvintele seniorului Corneliu Coposu.
Semnificativa ramane prin timp si acea discutie
intre istoricul ardelean Ioan Lupas si savantul Nicolae
Iorga. Se spune ca, vazandu-l intr-o zi, in sala
Bibliotecii Nationale, foarte trist, s-ar fi interesat
care-i motivul necazului si intristarii lui, iar acesta
i-ar fi spus: "Frica mi-i, domnule profesor, ca pierdem
Ardealul!�. Replica a venit imediat: "Nicio grija! Iti
faci probleme si ganduri negre degeaba. Doar avem
Constitutie! Avem armata! Exista tratate internationale!�.

Si, cu toate acestea, cu toata Constitutia,
cu toate ca aveam armata, iar Romania era parte la
tratatele internationale, invocate, la 30 august 1940,
prin vointa puternicilor clipei, Hitler si Mussolini,
noi, romanii, pierdeam nordul Ardealului, fara a trage
macar un foc de arma! Raman la parerea � pentru
care in anul 1997 am fost jignit, in Camera Deputatilor,
de "europenii�, aflati mana in mana cu UDMR, carora
azi nu le este rusine sa vanda strainilor pamantul
Romaniei � ca atunci ar fi trebuit sa ne aparam
pamantul cu arma in mana, sa nu dam Ungariei
horthyste si fasciste pamant romanesc. Pentru ca ce
"odata a fost castigat cu sange nu se negociaza cu
cerneala�, iar in fata vointei unui neam pica orice
diktat al rusinii. Ar fi fost altceva. Un act de demnitate,
nu doar in fata Europei, ci si a Ungariei, demnitate a
unei armate care-si apara pamantul stramosesc. Si
n-am fi avut ranile nevindecate nici pana azi ale
crimelor abominabile, comise de stapanul vremelnic
la Ip, Traznea, Muresenii de Campie, Sucutard,
Prundu Bargaului, Sarmasu, Moisei, Huedin, de prin
alte localitati ardelene, unde a curs sangele unor
romani nevinovati, varsat de trupele administratiei
horthyste, sprijinite si de o parte a populatiei civile,
razbunatoare. Numai ca era ceva mai usor sa lesine
ministrul nostru de Externe, decat sa riposteze
Romania printr-un gest de demnitate nationala in fata
celor care ne furau pamantul stramosesc! Ofiterii si
soldatii Armatei Romane ar fi vrut sa lupte. Dar ordinul
era ordin! O vina aveau, pentru acest gest de lasitate,
si cativa puternici ai clipei de atunci, cu greu cuvant
in "Consiliul de Coroana�.

Atunci, Ungaria ne cerea, din afara, pamant
romanesc, stramosesc. Azi natangi din interior, din
inima de Romanie, asa cum o faceau si la 10 martie
a.c., la Targu-Mures, prin acel miting antiromanesc
si prin marsul neautorizat, clameaza cu orice prilej
"Ardealul = Ungaria!�; "De 1.000 de ani suntem,
aici!�; "Ardealul este al nostru!�. Iar guvernantii
romani nu le spun ca noi, romanii, aici suntem, de
peste 2.000 de ani, stapani! Contaminati de virusul
Trianonului, membrii Garzii Maghiare si ai Plutonului
Secuiesc "Wass Albert�, organizatie interzisa in
Ungaria, manifestandu-se, in voie, in Ardeal,
trepadusii partidului neonazist "Jobbik�, avangarzile
Ungariei in Romania, adevarata Coloana a V-a, mereu
cu ochii pe pamantul Transilvaniei, clamau: "Ardealul
nu este al romanilor!�, atrasi de aurul si bogatiile
acestui pamant romanesc, ravnit de lacomii cu grav
betesug la cap, visand caii verzi pe pereti ai
autonomiei teritoriale a asa-zisului Tinut Secuiesc.
Scriind toate acestea, cuprinse in pagina indoliata
a Ardealului, a Romaniei, am coborat in realitatea
noastra cotidiana, cu gandul la cele care s-au petrecut
in ultimii doi ani prin sfera puterii bucurestene,
incercand sa pun cap la cap si sa leg unele intamplari
intre ele, cu ciudata senzatie ca traim intr-o Romanie
tradata de mai-marii zilei, intr-un atentat continuu la
siguranta nationala, in urma unor compromisuri,
adevarate palme pe obrazul poporului roman, intr-o
tara in care, din pacate, din 1990 incoace "minciuna
sta cu regele la masa!�.

Este, din nou, momentul sa ne intrebam, la modul
cel mai serios, ingrijorati de cele petrecute pe aceste
meleaguri in nici doi ani: ce am votat si ce a iesit?
Cum am votat noi, romanii, stim! Iar ce a iesit vedem!
Promisiunile au fost una, iar realitatea cu totul alta.
Din pacate! Sa rememoram promisiunile fluturate pe
sub nasul romanilor, in campania electorala, atat pentru
alegerile locale, cat si pentru cele parlamentare din
anul 2012. USL (PSD si PNL) declara, sus si tare atunci,
ca niciodata nu va bate palma cu UDMR, ca sa
guverneze impreuna. Iar noi i-am crezut si i-am
aplaudat. Nici vorba, declarau mai-marii clipei, de
indeplinirea acelei dorinte a UDMR de a lua fiinta dorita
universitate maghiara la Targu-Mures. Cu goarna
politica asurzitoare, guvernantii promiteau ca, a doua
zi dupa caderea Guvernului Ungureanu, vor cere
anularea hotararii de guvern, abuziva si ilegala,
anticonstitutionala, privind noul privilegiu-cadou facut
UDMR de guvernantii anteriori, prin presiuni si santaj.
Si, din nou, i-am aplaudat, apoi i-am votat! Aceiasi
mai-mari din guvernul puterii trambitau, tot sus si tare,
ca in niciun fel de viitoare regionalizare nu va fi
conceput asa-zisul Tinut Secuiesc, o varianta
cosmetizata a fostei regiuni Autonome Maghiare, de
trista amintire, ca nu poate fi vorba de vreo modificare
a articolului 1 din Constitutie, Legea fundamentala a
Romaniei, nici despre acceptarea Legii Minoritatilor,
care deschide poarta autonomiei teritoriale pe criterii
etnice! Si iar i-am aplaudat si i-am votat. Sinceri sa
fim, votul a fost antiBasescu si antiUDMR!

Numai ca, pana la urma, totul s-a dovedit a fi o
cacealma! Praf aruncat in ochii naivilor. Cei cu carul
de promisiuni au pus, repede, batista pe tambal,
bantuiti de o suspecta amnezie, uitand totul. Si s-au
facut frate cu dracul, sa treaca impreuna puntea
amagirilor, confirmand spusele lui Winston Curchill:
"In politica nu exista sentimente, ci doar interese!�.
Guvernantii ne-au tras noua, naivilor, o ata dulce prin
gura, apoi ne-au intors spatele. Repede au fost aplicate
alte scenarii, adevarate palme date romanilor! Iar
primul pas l-a facut chiar Victor Ponta, premierul
Romaniei! Va mai amintiti secventa aceea uluitoare,
terifianta de-a dreptul, din seara anuntarii primelor
rezultate ale alegerilor parlamentare din iarna anul
2012?! Nici nu s-au stins bine ecourile bucuriei USL,
in urma anuntarii primelor rezultate, cu acel procentaj
neasteptat de 63%, iar Victor Ponta, in loc sa
multumeasca romanilor pentru victoria nesperata, le
dadea un bobarnac, aparand pe toate televiziunile si
anuntand ca el i-a telefonat lui Kelemen Hunor, maimarele
struto-camilei, si a invitat UDMR (cu 5%) la
guvernare. Deci, nu mergea Mahomed la munte, ci,
tocmai invers, muntele la Mahomed! Totul, in urma
unui pact secret de colaborare guvernamentala si
parlamentara, incheiat, in mare taina, de PSD cu UDMR,
in octombrie 2012! Ce rusine! Uluiala! Dezamagire!
Tradare! Doar reactia prompta a ardelenilor, a presei
si a lui Crin Antonescu l-au determinat sa-si schimbe
gandul otravit.

Dar n-a trecut mult timp si Guvernul Ponta isi va da,
din nou, in petic, aducand, dupa ruperea USL, strutocamila
UDMR la guvernare, dandu-i un vicepremier,
trei ministri, 14 secretari de stat, mai multi directori
prin agentii-cheie din ministere, functii importante prin
serviciile descentralizate ale judetelor. Pe liste, Ponta
are acum prefectii din judete, urmand sa dea UDMR
numarul de locuri promise.

Asadar, din nou ne intrebam: ce am votat si ce a
iesit? Chiar avea nevoie Guvernul Ponta, sa faca ce
nici Emil Boc n-a indraznit, atata timp cat dispunea si
de alte solutii pentru guvernare? Chiar avea nevoie
de dangaua asta, de tinicheaua, zdranganeaua asta
zornaitoare? Chiar avea nevoie Victor Ponta de Gy�rgy
Frunda, drept consilier onorific personal? Chiar nu
realizeaza Victor Ponta ca, batand palma cu UDMR, a
dat mana cu dracul, cu cei care ne injura si ne insulta
mereu?! Este inca una din victoriile lui Victor Ponta
impotriva romanilor! Gafele acestea, de obicei se
platesc! Se va convinge, sigur, de acest adevar
domnul premier la viitoarele alegeri parlamentare. Asa
se intampla daca bati palma cu Iuda � UDMR. Sa nu
uite domnul Ponta si puternicii clipei ca, de obicei,
alegerile se castiga (sau se pierd), de fiecare data, cu
voturile din Ardeal! Din pacate, ei au acceptat
"diplomatia papricasului� in detrimentul apararii
interesului national! Din pacate, domnul Ponta a uitat,
repede, si ce a promis, la Toplita Romana, cu prilejul
formarii noii structuri a Forumului Civic al Romanilor
din Covasna, Harghita si Mures!

Nu-i prima oara cand Victor Ponta si-a calcat
cuvantul, acceptand o toxica, in toate privintele,
colaborare impotriva vointei romanilor ardeleni. Petru
ca el ii tine in brate pe cei care, acompaniati de
iredentistii, extremistii, neorevizionistii si sovinii
unguri, desi se afla la guvernare, sustin ca singura
solutie pentru rezolvarea problemelor minoritare este
autonomia teritoriala a asa-zisului Tinut Secuiesc si
federalizarea Romaniei! Ei vor un stat multinational,
pentru a fi Romania mai usor de rupt, de federalizat
printr-un scenariu diversionist. Sa nu fi aflat, oare,
premierul ca pe acolo, in enclava, din 1990 incoace,
nu mai este arborat Tricolorul romanesc, ci doar
steagul secuiesc si al Ungariei, nu mai este intonat
Imnul de Stat al Romaniei, ca acolo se vrea ca limba
maghiara sa fie cea de-a doua limba oficiala, iar 15
martie, sarbatoare a Ungariei, sa fie zi nationala, in
locul celei de 1 Decembrie, Ziua Nationala a
Romaniei? Oare sa-i mai amintim domnului Ponta
acea zicere romaneasca: "Spune-mi cu cine te
insotesti, ca sa-ti spun cine esti!�? Sa nu uite domnul
Ponta ca, de 24 de ani, UDMR a avut doar pretentii, a
cerut doar privilegii, discriminari pozitive, insotite
mereu de plangeri aberante pe la toate curtile
europene! Cererea de autonomie teritoriala, impreuna
cu Consiliul National Secuiesc, inaintata Comisiei
Europene, este o dovada! Totul, in contextul existentei
atator Iude, sub chipul atator constiinte de vandut si,
deopotriva, de cumparat.

Si din nou te intrebi: chiar avea nevoie Victor Ponta
de acest pact cu diavolul? Chiar avea nevoie sa se
faca frate cu dracul? Trecand puntea compromisurilor,
a cedarilor si compromisurilor rusinoase, premierul
si-a patat obrazul. Pacat! Pacat ca interesul national
al tarii este lasat pe locul al doilea, ca nevoia renasterii
nationale nu mai conteaza, tocmai in conditiile in care
unitatea teritoriala si siguranta statala sunt amenintate,
cand este mare nevoie de redobandirea mandriei si a
demnitatii romanesti. Totul, intr-un context ciudat,
paradoxal. In anul 1940, Ungaria cerea, din afara,
pamant romanesc. Din 1990 incoace, rupere,
autonomie teritoriala, pe criterii etnice, destructurarea
Romaniei, ca stat national unitar, si federalizarea ei,
le vor azi maghiari revizionisti, extremisti si sovini
din interior!

Suntem "stat national, suveran si independent,
unitar si indivizibil�, domnule Ponta! Iar celor mereu
cerand, ca si inainte de Diktatul de la Viena, din august
1940, revizuirea Trianonului, mereu cu jalba in
protap pe la curtile europene, le raspundem tot cu
cuvintele seniorului Corneliu Coposu: "Neamul
romanilor nu se apleaca la revizuire ! Este dreptul
nostru! Dreptatea revizionista

Lasă un comentariu